DESPRE OMUL COSMIC

    "2.    Eu am spus: „Eu ştiu cum stau lucrurile cu mai-marii acestei lumi. Dar nu cu ei am vorbit Eu acum, ci doar cu voi! Iar voi veţi ajunge şi la mai-marii lumii şi le veţi putea face cunoscută Voia Mea. Cei care o vor accepta, aceia vor păşi pe calea cea bună, dar cei care nu o vor accepta, ci îşi vor continua judecăţile ca şi până acum, îşi vor primi apoi şi răsplata, chiar de acolo de unde şi-au luat şi dreptul la judecată. Căci dacă nu l-au primit de la Mine, atunci nu aveau de unde să-l primească din altă parte decât doar din iad, astfel că tot de acolo îşi vor primi şi răsplata!"

3.    Atunci a spus cărturarul: „Da, Doamne, dar dacă vor auzi pilda despre fiul cel rătă¬citor şi o vor înţelege, atunci nu-şi vor mai face prea multe griji în privinţa iadului!"

4.    Eu am spus; „Lasă tu lucrurile acestea! Căci timpul care se va scurge până când fiul rătăcitor va regăsi această speranţă nu este atât de scurt, pe cât îţi imaginezi tu. Ascultă bi¬ne, căci vreau să-ţi dau o idee despre durata lumilor j udecate.

5.    În mod evident, Pământul nu este un corp ceresc foarte mic, iar Soarele este de un milion de ori mai mare decât el. Dar soarele central cel mai apropiat este deja de mai mult de un milion de ori mai mare decât soarele acesta - care luminează pământul nostru şi care în curând va răsări - şi are o masă corporală mai mare decât a tuturor celor o mie înmulţit cu un milion de sori planetari care, împreună cu toate pământurile şi lunile şi cometele lor, se rotesc pe nişte traiectorii inimaginabil de îndepărtate pentru mintea voastră, cu mare viteză, tocmai în jurul acestui soare central, şi care, în special cele mai îndepărtate dintre ele, au nevoie ade¬seori de un milion de ani pământeşti pentru a parcurge doar una singură dintre rotaţiile lor imense şi pentru a reveni în acelaşi punct.

6.    Există însă şi o a doua categorie de sori centrali, în jurul cărora se rotesc, pe traiec¬torii infinit mai mari, împreună cu sorii lor centrali, întregi REGIUNI SOLARE, ale căror cele mai îndepărtate zone au nevoie chiar de un eon de ani pământeşti pentru a înconjura doar o singură dată acest al doilea tip de soare central. Un asemenea soare central de gradul al doi¬lea, în jurul căruia gravitează regiuni solare întregi cu sorii lor centrali, constituie, împreună cu cele o mie de mii de regiuni solare ale sale, un UNIVERS SOLAR.

7.    Acum imaginaţi-vă din nou un număr tot atât de mare de asemenea universuri sola¬re! Acestea au la rândul lor, la o depărtare de necuprins pentru mintea omenească, un soare central comun, şi acest corp ceresc este de zece milioane de ori mai mare decât universurile solare, care gravitează pe nişte traiectorii incomensurabil de largi în jurul său.

8.    Acest grup de universuri solare, împreună cu soarele lor central, îl vom numi MA¬RE UNIVERS SOLAR. Şi asemenea mari universuri solare există iarăşi într-un număr inco¬mensurabil de mare pentru voi, şi toate au, la rândul lor, la o depărtare infinit de mare, un gigantic soare central primordial, în jurul căruia ele se rotesc, ca nişte corpuri separate, pe nişte traiectorii pe care doar îngerii le pot măsura. Pentru a fi mai uşor de înţeles, vom numi TEACĂ GLOBALĂ DE SORI ŞI LUMI sistemul acesta de sori şi de universuri gravitând în jurul unui soare central primordial, fiindcă toate acele mari universuri, despre care am vorbit şi care gravitează neîncetat, în toate direcţiile, în jurul soarelui central primordial, formează un fel de glob incomensurabil de mare şi, ca urmare a vitezei lor de rotaţie apropiată de cea a gândului şi (ca urmare) a forţei centrifuge determinate de aceasta, formează, pe o distanţă de neconceput pentru voi, un fel de înveliş sau teacă, a cărei densitate este comparabilă cu cea a aerului atmosferic al acestui pământ şi pentru măsurarea diametrului căreia, dacă ar fi să folo¬sim unităţile de măsură pământeşti, un milion de eoni ar fi un număr prea mic."

9.    Atunci cărturarul, romanul şi Lazăr au exclamat: „Doamne, ne cuprinde ameţeala în faţa acestei imensităţi de-a dreptul uluitoare a Creaţiei Tale! Oare vreun înger o poate totuşi cuprinde vreodată şi o poate concepe în adevărata ei complexitate?"

10.    Eu am spus: „Fără îndoială; căci altfel el nu ar fi înger! Dar lăsaţi acum ameţeala voastră, căci încă nu aţi văzut tot, întrucât Eu nu v-am arătat până acum decât o mică parte din imensitatea Creaţiei Mele!

11.    Rămăsesem la marea teacă ce conţine toate nenumăratele mari universuri şi v-am explicat deja pe scurt cum se constituie acest înveliş. Însă care să fie cauza constituirii sale?

12.    Vedeţi voi, de la cele mai mici până la cele mai mari, toate lucrurile care constitu¬ie un întreg au un înveliş destinat să acopere şi să protejeze interiorul lor complex! Dar înve¬lişul sau «pielea» aceasta mai are încă un scop foarte important, şi anume, acela de a prelua impurităţile provenind din funcţionarea unui corp însufleţit, de a le expulza ca pe nişte ele¬mente inadecvate vieţii organice şi de a absorbi în schimb din afară substanţe hrănitoare pure, pe care să le dirijeze către mecanismul organic intern al acelui corp viu pentru a-l întări. Ex¬plicaţia aceasta poate măcar să vă facă să înţelegeţi raţiunea pentru care Eu numesc TEACA GLOBALA acest ansamblu de mari universuri de sori şi de lumi.

13.    Dar să nu Mă întrebaţi care sunt volumul şi diametrul unei asemenea teci globale! Căci oamenii nu îşi vor putea imagina niciodată un număr suficient de mare prin care, chiar luând drept unitate de măsură distanţa dintre pământul acesta şi Soare - care reprezintă cam de patruzeci şi patru de ori o mie de mii de leghe -, să poată estima diametrul unei astfel de teci globale, căci nici eonii înmulţiţi cu eoni nu sunt suficienţi spre a desemna dimensiunea unui astfel de mare univers de sori şi de planete, din care, după cum am spus, există într-o teacă globală un număr infinit. Totuşi, v-am sugerat într-o oarecare măsură dimensiunile ini¬maginabil de mari ale unei teci globale, iar pe această piatră de temelie putem construi acum în continuare.

14.    Căci, vedeţi voi, o asemenea teacă globală nu este decât un punct în imensul spa¬ţiu al Creaţiei Mele! Şi cum trebuie gândit şi înţeles lucrul acesta, am să va explic tuturor de îndată.

15.    Imaginaţi-vă acum că în afara tecii incomensurabil de mari sau a învelişului exte¬rior al unui asemenea glob, aşa cum a fost el descris, se întinde în toate direcţiile un spaţiu imens de mare, complet vid, şi aceasta, până la o aşa de mare depărtare, încât cineva, chiar fiind înzestrat cu o privire foarte pătrunzătoare, n-ar mai percepe din teaca globală cea imensă decât un punct foarte mic şi vag luminos, iar în direcţia opusă, un alt asemenea punct, care fireşte că reprezintă o altă teacă globală. Aceasta vă arată un pic măsura distanţei dintre două teci globale la fel de mari, care ar apărea, dacă ar fi privite de la jumătatea distanţei dintre ele, ca nişte puncte luminoase abia perceptibile; şi iată că am făcut cunoştinţă cu două teci globale învecinate.

16.    Ce părere aveţi însă dacă vă voi spune acum că astfel de teci globale există cu adevărat nenu

mărate în imensul spaţiu al Creaţiei şi că toate, potrivit Ordinii Mele, reprezintă în ansamblul lor un om cu tot ce presupune el?

17.    Întrebarea este cât de mare trebuie să fie acest om, dacă o singură teacă globală es¬te deja atât de infinit de mare, iar distanţa de la o teacă globală la alta este de eoni înmulţiţi cu eoni mai mare?!

18.    Dar şi acest om este, la fel ca fiecare teacă globală în parte, acoperit la exterior de un fel de piele. Fireşte că această «piele» este, raportat la percepţia voastră, infinit mai groasă - ca să vorbim pe înţeles - decât cea a unei teci globale, şi totuşi are aceeaşi funcţie în acest ansamblu infinit de mare pentru voi ca şi «pielea» fiecărei teci globale în parte. Şi acum vă puteţi închipui ce este în exteriorul acestui om aproape infinit de mare, unde fiinţează el şi cum acţionează,

19.    În exteriorul acestui Mare Om Cosmic se întinde, în toate direcţiile, spaţiul liber al eterului, prin care acest om, dirijat de voia Mea, pluteşte în cercuri inimaginabil de mari pen¬tru voi, cu o viteză pe care voi nu o puteţi concepe, graţie hranei pe care şi-o extrage din ma¬rea cea nesfârşită de eter, prin care el înoată oarecum ca un peşte, întrucât în imensul spaţiu de eter nu există «sus» sau «jos» şi nicio făptură nu poate cădea în nicio parte, omul acesta se ţine la fel de ferm în spaţiul eteric ca şi acest pământ, ca Soarele sau ca toţi eonii de eoni de sori dintr-o teacă globală.

20.    Iar menirea sa constă în a duce la desăvârşire toate marile idei şi gânduri ale lui Dumnezeu cuprinse în el, pentru ca acestea să acceadă într-o zi la viaţa spirituală pe deplin liberă şi independentă care le-a fost destinată."

Capitolul 246

Despre mântuirea Omului Cosmic

1.    (Domnul): „Şi. asemenea vouă acum, se vor naşte încă nenumăraţi alţii din el, încă mult timp, până când tot ceea ce conţine el şi se află în capcana judecăţii se va fi transpus într-o viaţă spirituală perfect liberă; şi, atâta vreme cât Marele Om Cosmic nu se va fi dizol¬vat pe deplin în Spiritul cel liber şi independent, vor continua să existe şi judecata şi iadul. Şi astfel, nimeni dintre voi nu trebuie să se teamă că duhurile iadului de cea mai joasă speţă vor scăpa prea curând de suferinţele şi chinurile lor, determinate chiar de ele însele.

2.    Timpul de rotaţie al Soarelui nostru în jurul soarelui său central este de aproximativ douăzeci şi opt de mii de ani pământeşti, timp care pentru Soarele nostru reprezintă un an, cu alte cuvinte, este echivalentul unui an pe Soare.

3.    Înainte ca pământul acesta să fi existat, Soarele, aşa cum este el acum, a efectuat deja de nenumărate ori traseul acesta, iar de când fiinţează el (Pământul), de atâtea ori încât nu există un număr suficient de mare în aritmetica voastră pentru a exprima multitudinea atâ¬tor ani solari. Şi cu atât mai puţin s-ar putea găsi un număr pentru viitoarele sale rotaţii până la dispariţia sa completă. Vă spun: eoni de eoni de astfel de ani solari nu reprezintă mai nimic în comparaţie cu aceasta!

4.    Dar ce înseamnă vârsta unui SOARE PLANETAR în comparaţie cu cea a unui SOARE CENTRAL AL UNEI REGIUNI SOLARE, care exista încă cu mult înainte ca măcar un singur soare planetar să fi luminat planetele care gravitează în ju

rul său?! Şi ce înseamnă, la rândul ei, durata aceasta în comparaţie cu durata vieţii unui SOARE CENTRAL AL UNUI UNIVERS SOLAR, şi ce înseamnă apoi aceasta faţă de cea a unui SOARE CENTRAL UNIVERSAL, şi durata unui astfel de soare în comparaţie cu cea a unui SOARE CENTRAL PRIMORDIAL al unei teci globale, care de fapt reprezintă primul străbun al tuturor sorilor şi lumilor dintr-o teacă globală?!

5.    Ce matematician ar putea determina oare vârsta unui asemenea soare central prim¬ordial şi vârsta pe care o va putea atinge el în continuare?! Câţi sori centrali şi câte ţinuturi solare întregi s-au născut deja din el, şi au şi dispărut deja de mult, şi câte altele le-au luat locul din timpuri imemoriale, şi câte vor mai dispărea încă după o durată incomensurabil de lungă de timp, şi câte se vor mai naşte în locul lor?!

6.    Dar până şi soarele acesta central primordial va dispărea odată şi odată, după ce toţi sorii care s-au născut din el vor dispărea şi ei, după perioade incomensurabil de lungi de timp, şi totuşi aceasta nu se va petrece la fel de repede şi cu Marele Om Cosmic; căci aşa cum la un om pământean moartea se instalează treptat, tot aşa se petrec lucrurile şi în cazul Marelui Om Cosmic.

7.    De ce trupul unui om ajuns la bătrâneţe devine treptat-treptat tot mai şubred? Pen¬tru că în el anumite fibre şi anumiţi nervi mor cu timpul, încetându-şi activitatea - ceea ce determină îmbătrânirea şi slăbirea trupului. Şi totuşi, omul mai poate trăi în c

ondiţiile acestea încă mulţi ani, fără a-şi pierde prin aceasta forţa spirituală, mai ales dacă a trăit mereu după Voinţa lui Dumnezeu. Şi la fel se va petrece odată şi odată şi cu Marele Om Cosmic. Chiar şi după ce eoni de teci globale se vor fi dizolvat în el, el tot va mai dăinui încă un timp infinit după noţiunile voastre pământeşti. Căci tecile globale sunt în el ceea ce în voi, oamenii, sunt fibrele şi nervii.

8.    Şi iată că acest Mare Om Cosmic pe care vi l-am descris acum îl reprezintă, în sens universal, pe fiul cel rătăcitor, despre care v-am vorbit mai înainte, aflat acum pe drumul de întoarcere, iar tatăl, care îi iese în întâmpinare, sunt chiar Eu, care Mă aflu acum în chip de om printre voi, şi, prin fiecare om care trăieşte potrivit Învăţăturii Mele, Eu îl reprimesc pe el în casa Mea părintească.

9.    Ferice de păcătosul care se pocăieşte şi se întoarce cu căinţă spre Mine! Dar pentru aceasta, să nu-şi imagineze nimeni că marea întoarcere universală se va face într-un timp scurt şi că locuitorii iadului, adică cei supuşi judecăţii nu vor avea de suferit şi de lâncezit suficient de mult timp în haosul pe care ei înşişi l-au creat! Cei încrâncenaţi vor avea fireşte mai mult timp de suferit, iar cei ce se vor întoarce mai repede la Mine, mai puţin. Ai înţeles acum acestea, cărturarule?"