IN SFARSIT NEFUMATOR-PAGINA DEDICATA FUMATORILOR si prietenilor lor
cartea poate fi downloadata la subsolul paginii
INTRODUCERE
« O SĂ VINDEC LUMEA DE FUMAT. »
Asa i-am spus soției mele.A crezut că am luat-o razna. Lucru de înțeles, de vreme ce
asistase la nenumăratele mele încercări esuate de a mă lăsa de funat. Cea mai recentă se
petrecuse în urmă cu doi ani. Trecusem prin sase luni de purgatoriu crunt înainte să mă las
păgubas – si să-mi aprind o țigară. Mărturisesc fără rusine că am plâns ca un copil. Am plâns
pentru că stiam că sunt osândit pe viață să fumez. Mă străduisem atâta si fusesem asa de
nefericit, încât mi-am dat seama că n-o să mai am niciodată forța să mă supun iar acelei torturi.
Nu sunt un tip violent, dar dacă vreun nefumător plin de bunăvionță ar fi fost îndeajuns de
nechibzuit atunci încât să-mi spună că orice fumător se poate lăsa cu usurință, imediat si pentru
totdeauna, cred că n-as mai fi fost responsabil de actele mele…Dar sunt convins că orice juriu
din lume – format doar din fumători – m-ar fi iertat, încadrându-mi fapta la « omucidere
justificată ».
Probabil ți se pare de necrezut si ție faptul că unui fumător îi poate fi usor să se
lase. Dacă asa este, te rog nu arunca această carte la cos! Ai încredere. Te asigur că până si ție îți
poate fi usor să te lasi de fumat.
Dar să revin. Doi ani mai târziu, după ce tocmai stinsesem ultima mea țigară – stiam că
era ultima – îi spuneam soției mele nu numai că am devenit nefumător, ci si că voi vindeca de
fumat tot restul lumii. Recunosc că în acel moment scepticismul ei m-a cam enervat. Si totusi,
sentimentul meu de exaltare n-a dispărut. Bănuiesc că entuziasmul de a fi devenit un fericit
nefumător îmi deforma cumva perspectiva. Abia mai târziu am înțeles de ce Joyce, împreună cu
rudele si prietenii mei apropiați, mă considera un măscărici.
Privind în urmă, am impresia că întreaga mea viață n-a fost decât o lungă pregătire
pentru rezolvarea problemei fumatului. Chiar si anii aceia oribili, când învățam contabilitate si
apoi o practicam, m-au ajutat să descâlcesc misterele capcanei fumatului. Se spune că nu poți
însela pe toată lumea tot timpul, însă companiile producătoare de țigări au făcut asta ani în sir,
eu asa cred. Si mai cred că sunt primul care înțelege cu adevărat capcana fumatului. Dacă par
încrezut, mă grăbesc să adaug că eu personal n-am nici un merit – este doar meritul unor
împrejurări din viața mea.
Ziua glorioasă era 15 iulie 1983. Nu scăpasem de la Auschwitz, dar îmi închipui că cei
care au scăpat de acolo au avut aceeasi senzție de usuraresi beatitudine ca mine atunci când am
stins acea ultimă țigară. Mi-am dat seama că descoperisem lucrul pentru care se roagă orice
fumător: o metodă usoară ca să se lase.
8
După ce am testat metoda pe fumătorii din jurul meu – prieteni si rude -, am renunțat la
contabilitate si am început să fac consiliere, ajutând si alți fumători să se elibereze.
Am scris prima ediție a acestei cărți în 1985. Unul dintre esecurile mele – persoana
descrisă în capitolul 25 – mi-a servit drept inspirație. Acel bărbat m-a vizitat de două ori si de
fiecare dată amândoi am avut lacrimi în ochi. Era atât de agitat, încât nu reuseam să-l fac să se
relaxeze îndeajuns ca să asimileze ceea ce-i spuneam. Dacă as pune totul pe hârtie, mi-am zis, ar
putea citi singur, când i-ar conveni si de câte ori ar fi necesar, iar asta l-ar ajuta să recepționeze
mesajul.
N-aveam nici o îndoială că METODA USOARĂ era tot atât de eficientă pentru ceilalți
fumători pe cât fusese pentru mine. Totusi, gândul de a o transpune într-o carte mă înfricosa.
Am început să-mi fac propriul studiu de marketing. Comentariile nu erau prea încurajatoare :
« Ce poate face o carte? Ca să mă las de fumat n-am nevoie decât de voință! »
« Cum te-ar putea feri o carte de simptomele alea sinistre de abstinență?! »
Pe lângă aceste comentarii pesimiste, mai erau propriile mele îndoieli. Se întâmplase
adesea ca un client al clinicii mele să nu înțeleagă câte o idee importantă. Reusisem să rezolv
situația. Dar cum ar fi putut face asa ceva o carte? Pe vremea când mă pregăteam pentru
profesia de contabil, trăisem eu însumi frustrarea de a nu putea « întreba » cartea despre
lucrurile pe care nu le pricepeam sau cu care nu eram de acord. Si mai eram constient că, în
aceste timpuri dominate de televiziune si de video, mulți oameni nu sunt obisnuiți cu lectura.
Dar cel mai tare mă îndoiam de altceva. Nu eram scriitor si îmi dădeam seama perfect de
limitele mele în această privință. Stiam că sunt capabil să stau față în față cu un fumător si să-l
conving că întâlnirile cu prietenii ar fi mult mai plăcute, că se va putea concentra mai bine si va
gestiona mai eficient stresul ca nefumător, că îi va fi extraordinar de usor să renunțe la fumat.
Dar eram oare capabil să transfer într-o carte această usurință de a convinge? Ba chiar mă
îndoiam că am dreptul să fac din METODA USOARĂ o carte si mă întrebam dacă nu e cazul să
apelez la un scriitor profesionist. Nu eram deloc sigur că va fi un succes.
Din fericire, zeii au fost binevoitori cu mine. Am primit mii de scrisori conținând
comentarii de genul:
« Este cea mai grozavă carte scrsă vreodată. »
« Sunteți pentru mine un guru. »
« Sunteți un geniu. »
« Ar trebui să primiți un titlu nobiliar. »
« Ar trebui să deveniți prim-ministru. »
« Sunteți un sfânt. »
Sper că laudele nu mi s-au urcat la cap. Sunt cât se poate de constient că aceste
comentarii nu se refereau la talentul meu literar. Oamenii, trecând peste lipsa mea de talent,
9
voiau să spună că, indiferent dacă afli despre ea citind o carte sau frecventând o clinica,
METODA USOARĂ dă rezultate!
Avem astăzi o rețea mondială de clinici bazate pe METODA USOARĂ, iar cartea de
față a fost tradusă în peste 20 de limbi; în clipa când scriu aceste rânduri, ea a devenit cea mai
vândută carte de nonficțiune din Germania!
După ce am condus vreme de un an clinici antifumat, eram convins că stiu tot ce se
poate sti în acest domeniu. Si totusi, după 14 ani de la descoperirea metodei, învăț câte ceva nou
aproape în fiecare zi. Iată de ce mi-am făcut griji atunci când mi s-a cerut să revăd, după sase
ani, prima ediție. Îmi era teamă că practic tot ce scrisesem trebuia amendat sau suprimat.
Însă n-aveam motive de îngrijorare. Principiile de bază ale METODEI USOARE sunt la
fel de solide astăzi ca în momentul când am descoperit metoda. Adevărul este că E USOR SĂ
TE LASI DE FUMAT!
Nu există nici un dubiu în această privință. Singura mea dificultate este să-I conving pe
fumători de acest adevăr simplu. Toate cunostințele acumulate timp de 14 ani, m-au ajutat să-i
dau fiecărui fumător puterea de a vedea lumina. La clinicile noastre încercăm să atingem
perfecțiunea. Orice esec ne doare, deoarece stim că fiecărui fumător îi poate fi usor să se lase de
fumat. Cei care nu reusesc cred că e vorba de un esec personal. Noi credem însă că e esecul
nostru: n-am fost în stare să-i convingem cât este de usor si de plăcut să te lasi.
Am dedicat prima ediție fumătorilor pe care n-am reusit să-i vindec. Rata de esec s-a
calculat pe baza sumelor ce ne-au fost rambursate, deoarece clinicile noastre oferă o garanție
bănească. Pe plan mondial, rata medie de esec a clinicilor noastre a oscilat între 5 si 10%. Asta
înseamnă o rată de succes de 90-95%.
Desi eram constient că descoperisem ceva minunat, n-am Indrăznit niciodată să mă
gândesc la asemenea rate de succes. Mi-ai putea replica totusi că, de vreme ce credeam din toată
inima că o să vindec lumea de fumat, trebuia să mă astept la un succes de 100%.
Nu, nu m-am asteptat niciodată să ating 100%. Prizatul tutunului a fost precedenta formâ
de adicție la nicotină până în momentul când obiceiul a devenit inacceptabil în societate si a
pierit. Totusi, mai există diversi ciudați care continuă să prizeze tutun. Culmea, Parlamentul
britanic e unul dintre ultimele bastioane ale acestei deprinderi (ceea ce nu e prea surprinzător
dacă te gândesti că politicienii trăiesc în general cu un secol în urmă). Prin urmare, vor exista
întotdeauna dicersi ciudați care vor continua să fumeze. N-am nutrit niciodată speranța că voi
vindeca individual fiecare fumător.
În schimb, am presupus că după ce voi explica misterele capcanei fumatului si voi risipi
iluzii de genul:
· fumătorilor le place să fumeze
· fumătorii aleg să fumeze
10
· fumatul îți ia povara plictiselii si a stresului
· fumatul te ajută la concentrare si la relaxare
· fumatul e o deprindere
· ai nevoie de voință ca să te lasi
· fumătorul rămâne pe vecie fumător
· dacă le spui fumătorilor că se sinucid, îi ajuți să se lase de fumat
· înlocuitorii, în particular substituția nicotinică, îi ajută pe fumători să se lase de fumat.
…si, mai presus de orice, voi risipi iluzia că e dificil să renunți la fumat si că trebuie să treci
printr-o perioadă de tranziție chinuitoare, ei bine, mi-am imaginat cu naivitate că toată
lumea se va lămuri si va adopta metoda mea.
Am crezut că principalul meu dusman va fi industria tutunului. Dar, culmea, blocajele au
apărut din partea acelor instituții care ar fi trebuit să devină, îmi închipuiam, principalii mei
aliați: mas-media, guvernul, organizațiile antifumat si stabilimentele medicale.
Probabil că ai vâzut filmul Sora Kenny. Dacă nu l-ai văzut, era vorba acolo de vremurile
în care paralizia infantilă (poliomielita) făcea ravagii printre copii. Îmi aduc aminte că
simpla denumire a bolii mă înfricosa la fel cum ne înfricosează astăzi cuvântul « cancer »
Poliomielita nu numai că paraliza mâinile si picioarele, dar le si strâmba. Tratamentul
medical standard consta în imobilizarea membrelor în niste fiare, pentru a preveni
deformarea. Rezultatul era paralizia pe viață.
Sora Kenny era convinsă că fiarele cu pricina împiedică vindecarea si dovedise de
nenumărate ori că muschii pot fi reeducați, astfel încât copilul să poată merge ca înainte. Dar
sora Kenny nu era medic, ci doar infirmieră. Nu conta că găsise soluția problemei si că acea
soluție se dovedise eficientă. Copiii tratați de ea stiau că are dreptate, stiau si părinții, dar
instituțiile medicale nu numai că refuzau să-i adopte metodele, dar îi puneau si bețe în roate.
A trebuit să treacă 20 de ani până când au acceptat ceva de domeniul evidenței.
Am văzut acest film cu mulți ani înainte de a descoperi METODA USOARĂ. M-am
gândit că e un film foarte interesant si că probabil conține o doză de adevăr. Însă am
presupus că producătorii de la Hollywood exageraseră. Nu se putea ca sora Kenny să fi
descoperit ceea ce marea stiință medicală nu reusise. Si, bineînțeles, era puțin probabil ca
specialistii profesiei medicale să fie asemenea dinozaurilor portretizați în film! Cum fusese
posibil să le fi luat 20 de ani ca să accepte niste adevăruri absolut evidente?
Se spune că realitztea e mai bizară decât ficțiunea. Îmi cer scuze că i-am acuzat pe
producătorii filmului de exagerare. Chiar si în această eră, asa-zis luminată, a mijloacelor
moderne de comunicare, si având acces la aceste mijloace, n-am reusit, după 14 ani, să-mi impun mesajul. Da, am dovedit ce voisem – singurul motiv pentru care citesti această carte. este că un alt fost fumător ți-a recomandat-o. Dar nu am puterea financiară a marilor
organizații antifumat. La fel ca sora Kenny, sunt un simplu individ. La fel ca ea, sunt celebru
doar pentru că sistemul meu funcționează. Am devenit un soi de guru al lăsatului de fumat.
Am demonstrat că se poate. Dar, la ce bun, dacă restul lumii adoptă încă proceduri în totală
contradicție cu ceea ce dă rezultate?
Ultima frază din această carte este exact cea din manuscrisul original:
« Se simte o adiere de schimbare în societatea noastră. S-a format un bulgăre de zăpadă
pe care sper că această carte îl va preface într-o avalansă. »
Comentariile mele precedente te pot face să crezi că nu respect profesia medicală. Nimic
mai neadevărat. Unul dintre fiii mei este medic si nu cunosc vreo profesie mai nobilă.
Adevărul este că cele mai multe recomandări pentru clinicile noastre provin de la medici si,
lucru surprinzător, dintre profesiile clienților nostri, cea medicală e mai frecventă decât
oricare alta.
În primii ani, doctorii mă plasau cam la jumătatea distanței dintre un sarlatan si un vraci.
În august 1997, am avut onoarea de a fi invitat să țin o prelegere la a X-a Conferință
Mondială privind Tutunul si Sănătatea, de la Beijing. Cred că sunt prima persoană fără
pregătire medicală căreia I s-a acordat această onoare. E o dovadă a progresului pe care l-am
făcut.
Si totusi, puteam la fel de bine să vorbesc în fața unui zid. De când guma de mestecat si
plasturele cu nicotină s-au dovedit ineficiente, însisi fumătorii au acceptat, se pare, că nu te
poți vindeca de adicția la un drog recomandând acelasi drog. Este ca si cum i-ai spune unui
dependent de heroină: nu fuma heroină, e periculos, mai bine încearcă să ti-o injectezi în
venă (nu încerca acelasi lcru cu nicotina, vei muri pe loc!). Cum medicii si mass-media n-au
idee ce înseamnă să ajuți un fumător să se lase, ei continuă să le spună fumătorilor ceea ce
acestia stiu deja: fumatul e nesănătos, e oribil si dezgustător, e scump si te însingurează. Nici
nu le trece prin cap că fumătorii fumează nu din motivele pentru care n-ar trebui să fumeze.
Adevărata problemă este să elimini motivele reale pentru care fumează!
De ziua națională împotriva fumatului, specialistii profesiei medicale spun ceva de
genul: « În ziua aceasta, orice fumător încearcă să se lase de fumat! » Dar orice fumător stie
că în această zi a anului majoritatea fumătorilor vor fuma de două ori mai mult, si încă
ostentativ, pentru că fumătorilor nu le place să li se spună ce să facă, mai ales de niste
indivizi care îi socotesc cretini si care nu pot pricepe de ce fumează.
Si pentru că nu-i înteleg pe fumători sau cum să le usureze calea, atitudinea ultimilor
este: « Încearcă metoda asta si, dacă nu merge, încearc-o pe cealaltă. » Ce-ar fi să existe
zece tehnici diferite de tratament al apendicitei? Nouă dintre ele ar vindeca 10% din pacienți
12
(adică ar ucide 90%), iar a zecea ar vindeca 95%. Imaginează-ți că a zecea metodă există de
14 ani, dar majoritatea medicilor încă le recomandă pe celelalte nouă.
Unul dintre doctorii de la conferința amintită mai devreme a făcut o observație foarte
pertinentă. A spus că medicii s-ar putea pomeni dați in judecată pentru malpraxis dacă nu le
recomandă pacienților cea mai bună metodă de a renunța la fumat. În mod ironic, era un
adept înfocat al terapiei de substituție nicotinică (chewing-gum, plasture cu nicotina etc).
Încerc din răsputeri să nu fiu vindicativ, dar sper să devină prima victimă a propriei sugestii.
Când scriu aceste rânduri, guvernul Marii Britanii tocmai a aruncat pe apa sâmbetei 2,5
milioane de lire sterline pentru o campanie-soc TV, care încearcă să-I convingă pe tineri să
nu devină dependenți de țigară. Nu-si dau oare seama că tinerii stiu perfect că o unică țigară
n-o să-i omoare si că nici un tânăr nu crede că va fi prins în capcană? Corelația dintre fumat
si cancerul pulmonar e cunoscută de peste 40 ani. Cu toate astea, tinerii devin azi dependenți
de țigară în numar mai mare ca oricând. Tinerii n-au nevoie să privească la televizor ororile
produse de fumat. Oricum, fumătorii au tendința să se ferească de asemenea emisiuni.
Aproape orice tânăr din această țară a asistat în propria lui familie la distrugerile provocate
de fumat. Eu am văzut dezastrul la tatăl si sora mea, ceea ce nu m-a împiedicat să cad în
capcană.
Am apărut în cadrul unui program național televizat în compania unei doctorițe de la
organizația ASH, care nu fumase în viața ei si nu vindecase nici măcar un fumător, dar
informa cu un glas categoric poporul cum îi va împiedica pe tineri campania cu pricina să se
apuce de fumat. Dacă guvernul ar fi fost realist si mi-ar fi dat mie acele 2,5 milioane de lire,
ai finanțat o campanie care ar fi garantat dispariția adicției la nicotină în câțiva ani!
Cred cu adevărat că bulgărele de zăpadă a devenit o minge de fotbal. Însă nu reprezintă,
după 14 ani, decât o picătură într-un ocean. Le sunt recunoscător tuturor fostilor fumători
care au vizitat clinicile mele, mi-au citit cărțile, mi-au urmărit înregistrările video si au
recomandat METODA USOARĂ prietenilor, rudelor si tuturor celor care au vrut să-I
asculte. Totusi, bulgărele de zăpadă nu va deveni avalansă decât atunci când medicii si
mass-media vor înceta să recomande metode care transformă lăsatul de fumat în ceva mai
dificil decât ar trebui să fie si când vor accepta că METODA USOARĂ nu e o simplă
metodă printre altele, ci singura metodă rațională.
Nu mă astept să crezi acum ce afirm, dar în momentul când vei termina cartea vei
înțelege. Până si puținele noastre esecuri – în comparație cu alte metode – ne spun ceva de
genul: « N-am reusit încă, dar metoda voastră e mai bună decât orice stiu. »
Dacă, atunci când termini cartea, vei simți că îmi datorezi ceva, poți să mă răsplătesti
înzecit. Nu numai recomandând METODA USOARĂ prietenilor tăi, dar, de fiecare dată
când vezi/auzi un program TV sau radio ori când citesti un articol care pledează pentru altă
Allen Carr În sfârsit nefumãtor
13
metodă, scriindu-le/telefonându-le ca să-i întrebi de ce nu pledează pentru METODA
USOARĂ. Asa va porni avalansa. Iar dacă voi trăi s-o văd, am să mor fericit.
Această a treia ediție a METODEI USOARE este menită să-ți demonstreze cât de usor
si de plăcut să renunnți la fumat. Ai un sentiment de tristețe si de melancolie? Uită-l! Am
realizat câteva lucruri minunate de-a lungul vieții mele. Însă cel mai important a fost
eliberarea din sclavia adicției la nicotină. Am scăpat de sclavie în urmă cu peste 14 ani si
încă nu m-am săturat de bucuria libertății. N-ai nici un motiv să fii deprimat, nu se va
întâmpla nimic rău, dimpotrivă: esti pe cale să obții ceea ce speră orice fumător de pe
planetă – SĂ DEVINĂ LIBER!
14
CAPITOLUL 1
OMUL CEL MAI DEPENDENT DE NICOTINA PE CARE ÎL CUNOSC
Poate trebuia să încep prin a spune ce anume mi-a dat competența să scriu această carte.
Nu, nu sunt medic ori psihiatru. Calificarea mea e mult mai adecvată. Am fost, vreme de 33 de
ani, un fumător învederat. În ultima parte a acestei perioade fumam o sută de țigări în zilele
proaste si niciodată mai puțin de 60.
Am încercat de zeci de ori să mă las. Odată m-am lăsat timp de sase luni – si totusi îmi
venea să mă urc pe pereți, si totusi stăteam în apropierea fumătorilor, încercând să inspir fumul
lor, si totusi călătoream în compartimente de tren pentru fumători.
Pentru cei mai mulți fumători, problema sănătății se pune în termenii următori: « O să
mă las înainte să mi se întâmple ceva. » Atinsesem stadiul în care stiam că fumatul mă ucide.
Aveam permanent dureri de cap si îmi venea mereu să tusesc. Simțeam o pulsație continuă în
vena care îmi trece vertical pe frunte si eram absolut convins că din clipă în clipă ceva îmi va
exploda în cap si voi muri de hemoragie cerebrală. Asta mă îngrozea – si totusi continuam să
fumez.
Ajunsesem în stadiul în care renunțasem până si să mă las. Nu atât pentru că îmi plăcea
să fumez. Majorității fumătorilor li se întâmplă adesea să nutrească iluzia că le place țigara, dar
eu n-am avut niciodată această iluzie. Am detestat întotdeauna gustul si mirosul țigării, dar
credeam că fumatul mă ajută să mă relaxez. Îmi dădea curaj si încredere în mine însumi, iar
când încercam să mă las eram nefericit; nu puteam să-mi imaginez că viața merită trăită fără
țigară.
Până la urmă, soția mea m-a trimis la un hipnoterapeut. Mărturisesc că eram cât se poate
de sceptic, nestiind nimic despre hipnoză la vremea aceea. Îmi imaginam un tip gen Svengali, cu
ochi pătrunzători si ținând în mână un pendul în miscare. Aveam toate iluziile firesti ale
fumătorilor despre fumat, mai puțin una – stiam că nu sunt un om lipsit de voință. Eram stăpân
pe toate aspectele vieții mele, însă țigara era stăpână pe mine. Credeam că hipnoza are de-a face
cu refularea dorințelor si, cu toate că nu mă opuneam (la fel ca majoritatea fumătorilor, voiam
din toată inima să mă las), îmi spuneam că nimeni n-o să mă ducă de nas, convingându-mă că nam
nevoie de țigară.
Sedința de hipnoză a părut să fie o pierdere de timp. Hipnoterapeutul a încercat să mă
facă să ridic brațele si alte asemenea lucruri. Nimic n-a mers cum trebuia. Nu mi-am pierdut
cunostința. N-am intrat – sau, cel puțin, nu mi s-a părut că am intrat – în transă, si totusi, după
Allen Carr În sfârsit nefumãtor
15
sedința aceea, nu numai că m-am lăsat de fumat, dar am savurat lucrul acesta chiar si în
perioada de abstinență.
Înainte să te repezi la cabinetul unui hipnoterapeut, dă-mi voie să-ți explic ceva.
Hipnoterapia este un mijloc de comunicare. Dacă ți se comunică un mesaj gresit, nu te vei lăsa
de fumat. Nu vreau în nici un caz să-l critic pe hipnoterapeutul meu, căci dacă n-as fi fost la el
as fi murit. Dar totul s-a întâmplat în pofida, nu datorită lui. Nu vreau să dau impresia că resping
hipnoterapia, dimpotrivă, si eu o folosesc în consultațiile mele. Reprezintă puterea sugestiei si
este o forță redutabilă, care poate fi pusă în slujba binelui sau a răului. Nu consulta niciodată un
hipnoterapeut dacă nu ți-a fost recomandat personal de un om pe care-l respecți si în care ai
încredere.
În timpul acelor ani cumpliți în care am fost fumător, credeam că viața mea depinde de
țigară si as fi preferat să mor decât să mă lipsesc de ea. Lumea mă întreabă astăzi dacă mai simt
câteodată chinul acela straniu al lipsei de nicotină. Nu, nu l-am mai simțit niciodată –
dimpotrivă! Viața mea a devenit minunată. Dacă fumatul m-ar fi ucis, n-as fi avut motive să mă
plâng. Am avut mare noroc, iar cel mai extraordinar lucru din viața mea a fost iesirea din acel
cosmar, din robia unei existențe în care mâ distrugeam singur, în mod sistematic, plătind la
propriu pentru acest privilegiu.
Un lucru trebuie să fie clar: nu sunt nicidecum un mistic. Nu cred în vrăjitori sau în zâne
bune. Am o formație stiințifică si de aceea nu puteam înțelege caracterul magic, în aparență, a
ceea ce mi se întâmplase. Am început să citesc despre hipnoză si fumat. Nu părea să existe nici
o explicație a miracolului. De ce îmi fusese atât de usor să mă las, când mai înainte trăisem
cufundat, săptămâni de-a rândul, într-o depresie cumplită?
Mi-a luat mult timp să înțeleg, si asta pentru că abordam lucrurile dintr-o perspectivă
răsturnată. Încercam să pricep de ce îmi fusese atât de usor să mă las de fumat, când adevărata
problemă era de ce fumătorilor le este greu să se lase. Fumătorii vorbesc despre chinurile
groaznice ale abstinenței, dar eu nu trecusem prin nici un fel de chin. Nu era vorba de vreo
durere fizică. Totul se petrecea în cap.
Meseria mea de acum este să-I ajut pe oameni să-si învingă obiceiul de a fuma. Si am
foarte mult succes. Am ajutat mii de fumători să se vindece. Si lasă-mă să subliniez ceva de la
bun început: nu există ceea ce se numeste « fumător învederat ». Încă n-am întâlnit pe cineva
care să fie atât de dependent (sau, mai bine zis, să se creadă atât de dependent) ca mine. Oricine
poate nu numai să renunțe la fumat, ci si să renunțe usor. Teama este motivul fundamental
pentru care continuăm să fumăm: teama că viața nu va fi atât de plăcută fără țigară si teama că
ne va lipsi ceva. Numai că viața este infinit mai plăcută fără țigară în multe privințe, iar
surplusul de sănătate, de energie si de bogăție sunt beneficiile cele mai mici.
16
Tuturor fumătorilor le este usor să se lase – chiar si ție! Nu trebuie decât să citesti restul
cărții cu o atitudine deschisă. Cu cât vei înțelege mai mult, cu atât îți va fi mai usor. Chiar dacă
nu înțelegi nici un cuvânt, e de ajuns să urmezi instrucțiunile si îți va fi usor. Lucrul cel mai
important este că nu-ți vei mai petrece viața tânjind după o țigară sau suferind că nu o ai. Te vei
minuna doar că ai făcut asta atâta timp.
Dă-mi voie să te avertizez. Metoda mea poate să esueze doar din două motive:
1. Dacă nu urmezi instrucțiunile. Sunt oameni cărora nu le place că sunt atât de dogmatic
în privința anumitor recomandări. De exemplu, îți voi spune să nu încerci să reduci
numărul de țigări sau să recurgi la înlocuitori – dulciuri, gumă de mestecat etc. – mai
ales la cei care conțin nicotină. Sunt dogmatic pentru că îmi cunosc bine subiectul. Nu
neg că mulți oameni au reusit să se lase de fumat folosind astfel de « păcăleli », dar stiu
că au reusit în pofida, nu datorită lor. Există persoane care pot face dragoste într-un
hamac, însă metoda asta nu e cea mai usoară. Tot ce îți voi spune are un scop: să-ți fie
usor să te lasi si astfel să reusesti.
2. Dacă nu înțelegi. Nu considera totul « bătut în cuie ». Îndoieste-te nu numai de ce spun
eu, ci si de propriile tale concepții si de ceea ce te-a învățat societatea în privința
fumatului. De exemplu, dacă faci parte dintre cei care cred că fumatul e un obicei,
întreabă-te de ce de alte obiceiuri, chiar plăcute, este usor să scapi, în timp ce de un
obicei cu un gust oribil, care ne costă o avere si ne ucide, este asa de greu să scăpăm.
Dacă faci parte dintre cei care cred că țigara e plăcută, întreabă-te de ce de alte lucruri din
viață, infinit mai plăcute, te poti la o adică dispensa. De ce trebuie să ai neapărat țigara aceea si
intri în panică dacă n-o ai?
Allen Carr În sfârsit nefumãtor
17
CAPITOLUL 2
METODA USOARĂ
Scopul acestei cărți este să te aducă într-o stare de spirit în care, în loc să te lasi de fumat
pe calea obisnuită, adică având senzația că urci pe Everest si că vei trăi următoarele săptămâni
râvnind la o țigară si privindu-i cu invidie pe fumătorii din jur, te lasi dintr-o dată, cu o senzație
de usurare, de parcă te-ai fi vindecat de o boală cumplită. Din acel moment, pe măsură ce
înaintezi în viață, vei continua să te întrebi ce-ai găsit la țigară si de ce ai început să fumezi. Te
vei uita la fumători cu milă, nu cu invidie.
Exceptând cazul în care esti nefumător sau fost fumător, este esențial să nu te opresti din
fumat până când nu termini cartea. Poate că ți se pare o contradicție. Mai târziu am să-ți explic
că țigările nu-ți aduc absolut nici un avantaj. De fapt, una din ciudățeniile fumatului este că,
atunci când ne aprindem o țigară, ne uităm la ea si ne întrebăm de ce facem asta. Numai când
suntem privați de acea țigară ea capătă o valoare. Totusi, să pornim de la premisa că, îți place
sau nu, te crezi dependent. Când te crezi dependent, nu te poți relaxa niciodată complet sau nu te
poți concentra niciodată dacă nu fumezi. Prin urmare, nu încerca să te lasi înainte de a ajunge la
ultima pagină a cărții. Pe măsură ce vei întoarce paginile, dorința ta de a fuma va scădea treptat.
Nu face pasul final fiind pregătit doar pe jumătate, poți să esuezi. Reține, tot ce ai de făcut este
să urmezi instrucțiunile.
Având avantajul unui feedback de 12 ani de la publicarea primei ediții a cărții (care nu
conținea capitolul 28, « Momentul potrivit »), îmi dau seama că instrucțiunea aceasta, să nu te
lasi de fumat până ce nu termini cartea, mi-a produs mai multă frustrare decât toate celelate.
Când m-am lăsat de fumat, multe rude si prieteni ai mei s-au lăsat si ei doar pentru că eu
reusisem. S-au gândit: « Dacă el a putut, oricine poate. » Cu trecerea anilor, făcând mici aluzii,
am reusit să-i conving pe cei care nu se lăsaseră cât este de plăcut să fii liber. Când mi s-a tipărit
cartea, am oferit-o celor din « nucleul dur », care continuau să pufăie. M-am gândit că puteau so
citească si dacă era cea mai plicticoasă carte scrisă vreodată, de vreme ce autorul le era
prieten.Am fost surprins si jignit când am aflat, câteva luni mai târziu, că nu se obosiseră s-o
termine. Ba chiar am descoperit că prietenul meu cel mai bun din vremea aceea nu numai că
ignorase exemplarul cu dedicație pe care i-l dăruisem, dar se descotorisise de el. Atunci m-am
simțit jignit, dar adevărul este că nu ținusem cont de teama distrugătoare pe care i-o inoculează
țigara fumătorului. Este ceva dincolo de prietenie. Eu însumi am fost la un pas de divorț din
cauza ei. Mama i-a spus odată soției mele: « De ce nu-l ameninți că-l părăsesti dacă nu se lasă
de fumat? » Soția mea i-a râspuns: « Pentru că, dacă as face-o, m-ar părăsi el pe mine. » Mi-e rusine să mărturisesc asta, dar cred că avea dreptate, atât de mare e teama pe care o generează
fumatul.
Îmi dau seama acum că mulți fumători nu termină cartea pentru că simt că în acel
moment se vor lăsa. Unii citesc, în mod deliberat, dar un rând pe zi ca să amâne ziua aceea
nefastă. Sunt absolut convins acum că mulți cititori sunt practic obligați de cei care-i iubesc să
citească această carte. Dar pune problema astfel: ce ai de pierdut? Dacă nu te lasi de fumat după
ce termini cartea, nu vei fi într-o situație mai rea decât cea de acum. N-ai absolut nimic de
pierdut si ai atâta de câstigat! Si, pentru că veni vorba, presupunând că nu mai fumezi de câteva
zile sau câteva săptămâni, dar nu stii sigur dacă esti fumător, fost fumător sau nefumător, atunci
nu fuma în timp ce citesti. De fapt, deja esti nefumător. Tot ce ai de făcut este să-ți lasi creierul
să ajungă la acelasi nivel cu corpul. La sfârsitul cărții vei fi un nefumător fericit.
Fundamental, metoda mea e exact la antipodul metodei obisnuite de a te lăsa de fumat.
Metoda obisnuită presupune să faci lista marilor dezavantaje ale fumatului si să spui: « Dacă as
putea rezista suficient de multă vreme fără țigară, dorința de a fuma o să dispară până la urmă.
Si apoi mă voi bucura iar de viață, eliberat din robia țigării. »
Asta ar fi calea logică – si în fiecare zi mii de fumători se lasă de fumat folosind
variațiuni pe această temă. Totusi, e foarte greu să reusesti cu o asemenea metodă, din
următoarele motive:
1. Adevărata problemă nu este să te lasi de fumat. De fiecare dată când stingi o țigară, te
lasi. E posibil ca în ziua nr.1 să-ți spui cu convingere: « Nu mai vreau să fumez. » - toți
fumătorii au motive să si-o spună, în fiecare zi a vieții lor, iar motivele sunt mult mai
serioase decât îți poți imagina. Adevărata problemă e ziua nr.2, ziua nr.10 sau ziua nr.10
000, când, într-un moment de slăbiciune, de entuziasm sau chiar de tărie, fumezi o
țigară, doar una: si pentru că fumatul înseamnă, în parte, adicție la drog, vrei încă una –
si, dintr-o dată, redevii fumător.
2. Temerile legate de sănătate ar trebui să ne convingă. Rațiunea îți spune: « Gata cu țigara!
Esti inconstient! » - însă de fapt aceste temeri fac si mai dificil lăsatul de fumat. Fumăm,
de pildă, când suntem nervosi. Spune-le fumătorilor că țigara îi ucide si primul lucru pe
care-l vor face e să-si aprindă o țigară. Există mai multe chistoace în jurul spitalului
Royal Marsden, cea mai mare instituție de tratament al cancerului din Marea Britanie,
decât în jurul oricărui alt spital.
3. Toate motivele de a renunța la fumat sunt de fapt obstacole – din două motive. În primul
rând, generează un sentiment de sacrificiu. Suntem de fapt obligați să renunțăm la micul
prieten, la micul viciu sau la mica plăcere – cum vrei să numesti țigara. În al doilea
rând, ne fac să nu vedem clar adevărul. Nu fumăm din motivele pentru care ar trebui să
ne lăsăm. Adevărata problemă este: « De ce vrem sau avem nevoie s-o facem? »
Allen Carr În sfârsit nefumãtor
19
În esență, METODA USOARĂ înseamnă să uiți pentru început motivele pentru care țiar
plăcea să te lasi, să înfrunți problema fumatului si să-ți pui următoarele întrebări:
1. Ce avantaje îmi aduce țigara?
2. Îmi place cu adevărat?
3. Am nevoie realmente să cheltuiesc bani grei doar ca să-mi bag chestia aia în gură si
să mă sufoc singur?
Adevărul cel minunat este că țigara nu-ți aduce deloc avantaje. Să fie limpede, nu vreau
să spun că dezavantajele de a fi fumător sunt mai mari decât avantajele, toți fumătorii stiu asta.
Vreau să spun că n-ai nici un avantaj de la fumat. Singurul avantaj era odată cel social, în zilele
noastre, până si fumătorii socotesc fumatul un obicei antisocial.
Majoritatea fumătorilor simt nevoia să-si explice de ce fumează, dar toate explicațiile
sunt aberante si iluzorii.
Mai intâi vom înlătura aceste aberații si iluzii. Îți vei da seama de fapt că nu renunți la
nimic. Nu numai că nu renunți la nimic, dar ai beneficii minunate când esti nefumător, iar
sănătatea si banii sunt doar două dintre ele. O dată ce este înlăturată iluzia că viața nu va mai fi
niciodată atât de plăcută, ci infinit mai plăcută fără țigară, o dată ce sentimentul că esti lipsit de
ceva sau ai pierdut ceva este eradicat, putem reveni la sănătate, la bani si la celelalte zeci de
motive ca să te lasi de fumat.