SFIDATORUL- film initiatic
SFIDĂTORUL
de Giulio AchilliŢi-ai văzut vreodată Adversarul?Veşminte negre şi din ceaţă, care se tem de lumină.Phobos îl însoţeşte, ceaţa este peste puterea ta.Deimos este săgeata sa, scântei în noaptea Sufletului.Adversarul are faţa acoperită.A ta.Anticii credeau că a fost o vreme în care omul era o fiinţă completă, cu o minunată viziune interioară şi o Conştiinţă care azi ne par doar legende.Apoi, toate acestea s-au sfârşit, iar azi omul este o creatură slăbită.Carlos CastanedaUnele corpuri de suferinţă sunt neplăcute dar inofensive, de exemplu, ca un copil care nu se opreşte din plâns.
Altele sunt monştri răi şi distructivi, adevăraţi demoni.
Când credeţi că cunoaşteţi o persoană şi brusc vă găsiţi pentru prima oară în faţa acestei creaturi străine şi răuvoitoare, veţi suferi un şoc.
Eckhart Tolle, Puterea prezentului
Iluminarea este sfârşitul suferinţei.
Buddha
Ar putea fi nevoie de ani ca să te conving să te transformi, şi apoi ar putea fi nevoie de ani pentru a acţiona în consecinţă.
Sper doar să-ţi rămână timp suficient.
John Michael Abelar
1. Ţi-ai văzut vreodată Adversarul?
Miliarde de fiinţe umane trăiesc astăzi pe uimitorul nostru Pământ.
Infinitul a oferit fiecăruia dintre noi un instrument foarte puternic.
Un instrument subevaluat aproape întotdeauna sau, în cel mai rău caz, neluat deloc în seamă.
Un instrument care a permis şi permite fiinţelor umane să creeze, mai mult sau mai puţin conştiente, orice lucru pe care îl doresc.
MINTEA.
Un instrument foarte puternic, aşa de puternic încât necesită atenţie şi conştientizare pentru folosire.
Pentru că aşa cum poate fi folosit pentru a crea capodopere de frumuseţe şi armonie, el poate fi folosit şi pentru a crea monştri de dizarmonie şi suferinţă.
Mintea fiinţelor umane, mintea noastră, e un instrument extraordinar de puternic, deşi foarte simplu ca funcţionare de bază.
Însă, enorma sa putere, împreună cu simplitatea cu care poate fi gestionată şi cu o anumită inconştienţă a potenţialităţilor sale, poate să dea formă şi să alimenteze chiar şi ce nu intră în planurile noastre.
Ceva ce, în loc să ne susţină, ne suge de energie.
Ceva ce în acest moment stăpâneşte asupra majorităţii oamenilor de pe această planetă.
Situaţia aparent normală a minţii la majoritatea fiinţelor umane în ceea ce priveşte procesul educativ realizat de proprii noştri predecesori, înţeles ca un instantaneu al activităţii sale într-un anumit moment, este aceasta… [vezi filmul documentar de mai sus!]
Practic, noi toţi, indiferent de ţară, sex, vârstă, cultură manifestăm aceste caracteristici.
Cu toţii.
Intensitatea sa poate varia în funcţie de anumiţi factori culturali, precum educaţia primită sau valorile morale ale societăţii în care ne-am născut.În fapt, există culturi şi societăţi care nu dezvoltă automat aceste caracteristici.Mai mult, ea poate fi mai mult sau mai puţin accentuată în funcţie de caracteristicile personale.Însă, după un anumit moment, de obicei după prima copilărie, activitatea mentală considerată normală a unei fiinţe umane devine aşa ceva... [vezi filmul documentar, 00:09:43]Aceasta este starea considerată normală a minţii unei fiinţe umane, pentru că este trăită de miliarde de alte fiinţe de pe Terra – şi din acest motiv este considerată normală.Este posibil să gândim cu luciditate în mijlocul acestui marasm?Este posibil să reuşim să vedem lucrurile cu atenţie şi claritate, dacă interior rămânem în această stare mentală?Am reuşi să ascultăm cu atenţie ceva sau pe cineva, dacă în realitatea exterioară v-aţi găsi într-un loc în care ar fi constant un astfel de zgomot de fond?
Nu e ciudat că această confuzie apare în mintea oricărei fiinţe umane de pe acest Pământ?
Iată prima urmă lăsată pe malurile Conştiinţei de ceva amăgitor şi evaziv care acţionează asupra oricărei fiinţe umane în acelaşi mod.
Confuzie.
Incapacitate de concentrare.
Inconstanţă.
Nu mai bine aştepţi?
Trebuie s-o fac?
Du-te acolo, e cel mai bine!
Sau e mai bine acolo?
Să mă duc sau nu?
O, Doamne, chiar şi de aici...
A nu fi capabil să opreşti fluxul gândurilor este o suferinţă teribilă, însă nu ne dăm seama de asta pentru că aproape toţi o avem.
Şi de aceea o considerăm normală.
Eckhart Tolle
Normalitate?
Sigur că există şi o altă faţetă a medaliei.
Există fiinţe pe acest pământ minunat a căror minte are ca stare naturală aşa ceva… [vezi filmul documentar, 00:12:35]
Un imens spaţiu în care ei percep şi sărbătoresc în pace şi bucurie orice lucru care există, care le permite să gândească lucid, să vadă cu claritate, să asculte cu atenţie şi, astfel, să realizeze lucruri minunate, de o vibrantă frumuseţe şi armonie.
Aceasta se petrece pentru că au învins ceva înlăuntrul lor care nu le permitea să fie ceea ce sunt cu adevărat.
Vechii şamani o numeau Liniştea Interioară, pentru că e o stare în care percepţia nu mai depinde de simţuri, ci de o altă facultate a fiinţei umane, care o transformă într-o creatură magică ce a fost purificată, nu de fiinţa umană în sine, ci de orice influenţe străine.
Carlos Castaneda
Cum au ajuns aceste fiinţe la acest rezultat?
De ce şi-au dorit să ajungă?
Ce le împiedica să ajungă?
Dacă vreţi să realizaţi Trezirea, trebuie să o practicaţi neîntârziat, aici şi acum.
Dogen Zenji
A doua urmă ce lunecă pe malurile Conştiinţei este simpla constatare.
Sunteţi capabili să vă întrerupeţi la voinţă această activitate mentală inutilă şi neîncetată care vă ocupă constant întreaga minte?
Nu sunteţi capabili să vă întrerupeţi acest inutil măcinat al minţii decât pentru 2 sau 3 secunde, şi asta cu ceva efort.
Sigur, aţi putea gândi că este un lucru normal şi lucrul amuzant este că "gândiţi" asta cu adevărat.
Mintea care articulează gânduri, prin intermediul unui gând, "gândeşte" că nu poate fi întreruptă din măcinatul ei – şi cum ar putea fi altcumva?
Poate mintea să gândească că poate să nu gândească?
Totuşi, acest argument simplu vă pune în faţa unei serii de fapte incontestabile.
vezi si despre corpul de suferinta
Download mai jos in attachments !!!
WebRep
Overall rating