MISTERELE PLANETEI SATURN-extras din cartea Saturn-Jacob  Lorber

SATURN-DIMENSIUNEA SUBTILA A PLANETEIde cumparat aici:https://www.eusunt.ro/autori/jakob-lorber       "Dacă examinăm suprafaţa lui Saturn, vom constata că ea este alcătuită în cea mai mare parte din ape. Pe această planetă nu există nici un continent propriu-zis, dar mai jos de ecuator se află câteva insule izolate, cu o suprafaţă mai mare decât a Europei, Asiei, Africii, Americii şi Australiei luate la un loc. ţinând totuşi cont de dimensiunile lui Saturn, ele nu pot i considerate continente, ci mai degrabă insule, căci sunt mai îndepărtate una de alta decât sunt Asia şi America în regiunea ecuatorului. Evident, între aceste insule mari există un mare număr de insuliţe mai mici, care, prin comparaţie cu cele mari, apar la fel ca insulele de lângă continentele Pământului.

1.         În regiunea polilor, acest corp ceresc este acoperit cu gheaţă şi zăpadă permanentă.Regiunea care pe pământ are o climă moderată, pe Saturn este acoperită cu zăpadă. Regiunea nordică de pe Pământ corespunde zonei acoperită cu gheţari permanenţi pe Saturn, iar regiunea tropicală pe Pământ corespunde zonei pure de pe Saturn, cu climat moderat, în care nu se formează aproape niciodată nori sau ceaţă, spre deosebire de celelalte două zone, acoperite în permanenţă cu nori şi cu ceaţă.

2.         Pe cât de aspre sunt condiţiile în regiunea sudică şi cea nordică acoperite cu zăpadă şi cu gheaţă, pe atât de strălucitoare, de liniştită şi de pură este regiunea centrală, singura care poate fi locuită. În această regiune există 77 de insule mari, între care una singură, de mărime medie, este mai mare decât cele două Americi la un loc. Cât priveşte structura şi fiinţele vii care cresc pe ele, aceste insule diferă una de alta într-o măsură mai mare decât diferă Laponia de ţările tropicale din sud, pe Pământ.

Aţi putea crede că din cauza distanţei mari faţă de soare, Saturn este o planetă foarte întunecată, şi că temperatura ei nu este prea mare nici măcar în regiunea ecuatorului. Greşiţi însă, căci această planetă este înzestrată cu propria ei lumină, mai intensă decât a Pământului în mod proporţional cu dimensiunea acesteia faţă de cel din urmă. Planeta este înconjurată şi de o atmosferă, de o mie de ori mai mare decât planeta propriu-zisă, cu un diametru de aproape 100.000 de mile geografice, în timp ce atmosfera Pământului nu ajunge nici măcar la un diametru de 2.000 de mile geografice, inclusiv diametrul Pământului. Având dimensiuni atât de mari, vă puteţi imagina cât de mare este puterea de absorbţie a razelor solare pe care o are această sferă de aer, şi cât de condensate ajung aceste raze pe suprafaţa planetei. Aşa se explică de ce locuitorii de pe Saturn văd soarele mult mai mare decât îl percep locuitorii de pe Pământ. În plus, căldura în zona ecuatorului ar fi de-a dreptul insuportabilă, dacă ea nu ar fi temperată de inelul înconjurător, care absoarbe razele cele mai condensate, folosindu-le în parte el însuşi, iar o altă parte returnând-o universului. De aceea, atunci când este privit printr-un telescop, inelul apare mai luminos decât planeta propriu-zisă. În schimb, umbra lui are un efect benefic asupra lui Saturn, astfel încât regiunea tropicală devine una cu un climat temperat.

2.         Un alt efect al acestui inel constă în faptul că pe Saturn nu există niciodată noapte, aşa cum există pe Pământ. Când este zi pe faţa orientată către soare, pe faţa opusă este de asemenea zi, căci inelul este iluminat de soare pe partea sa interioară. Diferitele luni contribuie şi ele la iluminarea părţii opuse.

3.         Se mai adaugă şi o a treia lumină, care provine de la stelele fixe, care, atunci când sunt observate de pe Saturn, par să fie de zece ori mai mari decât atunci când sunt observate de pe Pământ, din cauza atmosferei pure şi foarte întinse a planetei. De aceea, aceste stele luminează mult mai puternic cu lumina lor decât reuşeşte planeta Venus pe Pământ, în nopţile când este foarte strălucitoare.

4.         Imaginaţi-vă că vă aflaţi în zona centrală a acestei planete şi că priviţi de acolo splendoarea inegalabilă a acestui cer înstelat!

Oricât de bogată ar fi imaginaţia voastră,

nu v-aţi putea reprezenta nici măcar a milioana parte din această splendoare, căci pe Saturn, noaptea este mai strălucitoare decât este ziua pe Pământ. În plus, la umbra binevoitoare a inelului, soarele poate fi privit întreaga zi. îndeosebi dacă mergeţi în munţi şi vă bucuraţi de acolo de priveliştea sublimă, efectele cerului înstelat în umbra inelului sunt atât de variate, prezentând asemenea combinaţii de culori, încât nu vi le-aţi putea imagina niciodată.1.        Vom examina pentru început un ţinut numit Herrifa

de către saturnieni. 2.        Acest ţinut este mai mare decât Asia, Europa, Africa şi Marea Mediterană, luate la un loc. Este localizat puţin deasupra ecuatorului lui Saturn şi are forma unui ou alungit.

3.        Este ţinutul cu munţii cei mai înalţi de pe Saturn, şi în general cu formaţiunile muntoase cele mai bogate. Cel mai înalt munte este numit Girp de către locuitorii săi. Potrivit măsurilor voastre pământeşti, are o înălţime de 7.683 metri. Deşi este atât de înalt, acest munte este acoperit cu iarbă şi cu diferite plante chiar şi pe vârful cel mai înalt. Are pante line, iar locuitorii săi îl pot urca cu uşurinţă, ca şi cum s-ar afla pe un podiş. Din cauza numeroaselor sale plante, muntele joacă şi rolul de farmacie generală pentru toţi locuitorii acestui ţinut, inclusiv pentru animale. Aşa se explică de ce muntele şi zona sa înconjurătoare, care alcătuiesc împreună o suprafaţă de peste 100.000 de mile geografice pătrate, reprezintă partea cea mai dens populată a ţinutului.

4.        În această regiune nu există decât zece specii de copaci. Aceştia diferă de cei de pe pământ, în sensul că nu produc fructe numai o dată sau de două ori pe an. Ei sunt tot timpul înfloriţi, producând fructe în orice perioadă a anului.

5.        Între aceşti copaci, arborele soarelui

se remarcă în mod cu totul deosebit. Pe Saturn, el este numit gliuba. Ajunge la o înălţime de peste 200 de metri. Trunchiul său atinge deseori o circumferinţă pe care o sută de oameni de pe pământ care se ţin de mâini nu ar putea-o cuprinde. Ramurile sale depăşesc deseori 1.000 de metri de la trunchi, conform unităţilor voastre de măsură. Pentru a nu se rupe din cauza greutăţii pe care o poartă, ele sunt susţinute de ramuri transversale, similare cu cele ale arborelui bahahania de pe pământ, perpendiculare faţă de sol şi care, atunci când cresc, alcătuiesc cele mai frumoase colonade. Aceste ramuri de sprijin cresc chiar şi din cele mai înalte ramuri, astfel încât atunci când atinge maturitatea, acest copac seamănă într-o oarecare măsură cu munţii de bazalt de pe pământ, cu o diferenţă totuşi: între ramurile de sprijin perpendiculare rămâne suficient spaţiu, astfel încât să poţi atinge trunchiul copacului din toate părţile fără nici un obstacol.6.        O singură frunză a acestui arbore al soarelui, gliuba, este suficient de mare pentru a putea acoperi un căruţaş, cu tot cu căruţa şi cu calul său. Culoarea frunzelor este albastru intens, cam cum sunt colorate pe pământ penele păunilor, fiind împodobită în plus cu cele mai frumoase striaţii. Ele îşi păstrează această culoare frumoasă chiar şi atunci când sunt uscate. Trebuie menţionat că frunzele copacilor cad şi pe Saturn la fel ca pe Pământ, cu diferenţa că arborii nu rămân niciodată desfrunziţi, întrucât atunci când o frunză veştedă cade, o alta nouă îi ia locul (eventual în altă parte). Locuitorii acestei zone adună aceste frunze, care sunt foarte rezistente şi nu se rup uşor. De aceea, ei le folosesc la confecţionarea hainelor, şi încă într-un mod foarte artistic, aş adăuga Eu. hainele confecţionate din aceste frunze servesc aceluiaşi scop ca şi pardesiele sau hainele voastre mai groase. Pot fi purtate însă şi direct pe piele, căci frunzele au o textură extrem de moale şi de catifelată. În lumina soarelui, aceste frunze capătă nişte irizaţii excepţionale, aproape la fel ca penele din coada unui păun, fiind totuşi mult mai strălucitoare decât aceste pene. Numai atunci când sunt tinere, aceste frunze arată precum aurul şlefuit, acoperit cu o culoare uşor albăstruie.

1.        Dar ce fel de fructe produce gliuba?

Va fi destul de greu să vă dau o explicaţie corespunzătoare, căci pe pământ nu există nimic echivalent. Pentru a vă face totuşi o idee, imaginaţi-vă un peduncul roşu aprins, hexagonal şi lung, de grosimea braţului, care dă naştere altor peduncule la capătul său. Atunci când fructul este încă prins de ramură, el porneşte dintr-un nod mare în scoarţa ramurii, de unde începe să se formeze codiţa, până la circa 45 de centimetri de creangă. De această codiţi atârnă un fruct ca o măciulie de baston, atât de mare încât patru oameni voinici de pe pământ nu l-ar putea duce. În interiorul fructului există un sâmbure mic, de culoare verde şi la fel de dur ca o piatră, aproximativ de mărimea unei nuci de pe pământ. Miezul acestui fruct are gustul pâinii şi al alunelor îndulcite cu zahăr. Fructele sunt goale în interior, fiind umplute pe jumătate cu un suc, mai bun şi mai aromat decât miedul cel mai delicios de pe pământ. Culoarea acestui suc este galbenă, la fel ca cea a vinului vechi de pe pământ. Miezul fructului este de culoare albă, iar pieliţa exterioară are o tentă gri, ca cea a argintului nelustruit. 2.        Cei care trăiesc sub un asemenea copac au tot ce le trebuie şi nu mai necesită nici o proprietate şi nici o bucată de pământ. Unica lor proprietate este acest copac, care nu se veştejeşte şi nu se descompune, ci continuă să crească, mai mult în lăţime decât în înălţime. Se pune însă întrebarea: dacă arborele atinge asemenea înălţimi, cum poate fi el escaladat pentru a i se culege fructele? Până şi acest lucru s-a avut în vedere la crearea acestui copac. Trunchiul şi crengile sale au un fel de ţepi laterali, care alcătuiesc un fel de scară ce le permite oamenilor să urce până în vârful copacului, precum şi pe cele mai înalte crengi, fără nici cel mai mic pericol. Chiar dacă ar cădea, pe Saturn oamenilor nu li se poate întâmpla nimic rău, căci atunci când este absolut necesar, atât ei cât şi animalele pot rămâne suspendaţi o vreme în aer. De aceea, pentru a se amuza, tinerii obişnuiesc să sară deseori din vârfurile copacilor. Explicaţia acestui fenomen are legătură cu inelul lui Saturn, care, fiind situat la o distanţă de câteva mii de mile geografice, împarte puterea forţei gravitaţiei între sine şi planetă într-un raport de 1 la 3/5. pe lângă această atenuare a gravitaţiei mai există şi anumite condiţii organice care permit ca diferenţa de gravitaţie să poată fi anulată cu uşurinţă, iar fiinţa să se poată susţine în aer o perioadă destul de lungă de timp.

1.        Mai deosebit este arborele ploii

numit de saturnieni briura. Nu numai animalele, dar şi oamenii au anumite beneficii de pe urma acestui copac. Asemănător cu pinii de pe Pământ, el are o singură tulpină, care atinge de multe ori înălţimea de 80 de metri, şi un diametru de grosimea câtorva biserici reunite. Acest copac îşi extinde crengile până foarte departe, ele semănând destul de bine cu ramurile unui pin. Frunzele sale seamănă cu nişte tuburi de culoare alb-verzuie, din care picură încontinuu apa cea mai pură. Din acest motiv, saturnienii construiesc nişte rezervoare mari, cu diametrul de 200 de metri, în jurul acestui copac, astfel încât, de departe, pare că arborele ar creşte în mijlocul unui iaz. Evident, aceste rezervoare sunt construite cu scopul de a colecta apa care curge din abundenţă din copac, folosită apoi de oameni şi de puţinele animale domesticite de aceştia.

2.        Vă întrebaţi probabil: nu există izvoare pe Saturn, şi în special în această zonă muntoasă, aşa cum se întâmplă pe pământ? Ba da, există numeroase izvoare, între care unele produc destulă apă pentru a face de ruşine râul Mur[1]. Această apă de izvor este considerată însă nepotabilă şi nu este băută de oameni. Saturnienii consideră apa copacului ploii mult mai pură, similară cu apa fiartă de voi, pe pământ. Ei obişnuiesc să spună: „Apa de izvor serveşte numai pentru animale şi pentru a iriga solul. Pentru oameni şi pentru animalele mai nobile, Dumnezeu a creat arborele ploii, care produce o apă mult mai pură”.

...."

1.        Cel de-al treilea tip de melci oceanici de pe Saturn sunt melcii-disc.

Aceştia seamănă într-o oarecare măsură cu melcii nautilus de pe Pământ, evident, cu diferenţa că cei din urmă sunt mult mai mici, dar şi mai groşi între cei doi pereţi laterali. Discul melcilor de pe Saturn are un diametru de 200-240 de metri, dar grosimea lor nu depăşeşte 6 metri. În timpul fluxului, aceşti melci stau întotdeauna pe fundul oceanului, în timp ce în timpul refluxului, ei înoată la suprafaţa apei. 2.        Când melcii stau pe fundul oceanului, ei îşi extind foarte mult în sus trunchiul, pentru a putea respira la suprafaţa apei. De aceea, ei pot fi foarte uşor reperaţi şi prinşi. Evident, acest lucru nu este posibil decât în timpul fluxurilor medii, căci în timpul fluxurilor înalte nici un saturnian nu ar îndrăzni să iasă în larg. Poate vă întrebaţi de ce nu sunt prinşi melcii în timpul refluxului, când înoată la suprafaţa apei. Animalele nu pot fi prinse în aceste momente, deoarece au o viteză foarte mare şi nu pot fi capturate decât cu mari eforturi. Chiar dacă sunt prinse, nimeni nu poate pune mâna pe discul lor, căci aceşti melci, altminteri foarte blânzi, îşi retrag la cea mai mică atingere toate extremităţile şi încep să se învârtă, cu ajutorul unor aripioare laterale, cu o viteză atât de mare încât nimeni nu ar îndrăzni să se atingă de aceste discuri în rotaţie.

3.        Cum arată aceşti melci atât de particulari? Vă spun: oricât de mult aţi încerca să vă folosiţi fantezia, nu veţi reuşi niciodată să vă imaginaţi pe deplin frumuseţea acestor animale. Aşa se şi explică de ce saturnienii fac toate eforturile să prindă aceşti melci, de multe ori nu fără să se expună unor pericole considerabile.

4.        Cochilia melcului formează un cerc perfect, având o deschizătură laterală, a cărei lungime ocupă cam o treime din circumferinţa cercului. Lăţimea deschizăturii nu depăşeşte un metru şi este atât de perfect rotunjită şi finisată încât nu face decât să amplifice şi mai mult splendoarea ansamblului.

5.        Cum arată însă această cochilie?  Exteriorul acestei cochilii este minunat construit, semănând cu o casă pe care un mare artist a împodobit-o în cele mai variate feluri cu pietre preţioase. Astfel, cochilia este înconjurată de un rând de diamante, cu o greutate de o jumătate de kilogram fiecare. Urmează un rând de rubine cu aceeaşi greutate, apoi unul de smaralde, şi aşa mai departe, până la epuizarea tuturor celor 12 tipuri de nestemate principale. Între fiecare rând de pietre preţioase există un loc gol, un fel de panglică de culoarea aurului, cu irizaţii fabuloase, care ilustrează într-o formă extrem de rafinată toate speciile de animale a căror viaţă s-a reunit cu cea a melcului.

6.        Marginea cochiliei se încheie cu o galerie alcătuită din mici coloane aurii cu o înălţime de doi metri. Pare că un sculptor talentat a sculptat o colonadă în jurul acestui disc, alcătuită din coloane măiestrit lucrate, unite deasupra de nişte arcuri de boltă foarte rafinate. Coloanele sunt aurii, la fel ca şi melcii-baston (pe care îi evocă aceste coloane), în timp ce arcurile de boltă au finisaje superbe, ca şi aurul cel mai fin şlefuit. Deasupra fiecărui arc de boltă este evocat melcul-piramidă în miniatură, cu culoarea sa particulară. Colonada îşi diminuează înălţimea pe măsură ce se apropie de deschizătură, dispărând complet în punctul în care animalul îşi scoate extremităţile pe o distanţă de circa  10 metri.

7.        Aşa arată partea superioară a acestui melc. După cum am mai spus, pereţii laterali nu sunt mai înalţi sau mai groşi de 6 metri, arătând ca o colonadă cu o înălţime de 4 metri. Coloanele sunt albe şi nu sunt absolut uniforme. Fundalul lor este colorat în culorile curcubeului. Deschizătura alungită prin care iese melcul este de culoare roşie, cam aşa cum arată norii pe Pământ în momentul apusului de soare, având totuşi şi o luminozitate fosforescentă, care este pusă în evidenţă mai ales noaptea, când seamănă cu norii iluminaţi de soarele de seară.

8.        Cum arată extremităţile melcului? Acestea seamănă cu o pânză rotundă, care nu diferă prea mult de coada unui păun pe Pământ. Când la suprafaţa oceanului bate vântul, melcii se folosesc de această pânză pentru a naviga cu o viteză foarte mare. Când nu bate vântul, ei îşi pun în mişcare această pânză, bătând foarte rapid aerul cu ea, astfel încât se pot deplasa la fel de rapid. În plus, mişcarea este accelerată şi de extremităţile inferioare, scufundate în apă, care arată ca nişte aripioare.

9.        Când este complet întinsă, această pânză este de o mare frumuseţe. Culoarea sa este violet deschis, cu o margine de un roşu aprins, fosforescentă. Ea este divizată în compartimente egale, fiecare fiind împodobit cu un desen excelent al melcului-baston, cu vârful ascuţit orientat în jos. Pe partea opusă, aceste compartimente sunt împodobite cu desenele tuturor crustaceelor-spadă, de la cel mai mic la cel mai mare, într-o ordine perfectă. Desenele sunt făcute într-o culoare auriu-roşiatică superbă. Fiecare compartiment se termină cu un arc de boltă, împodobit pe o parte a pânzei cu o reproducere realistă a melcului-disc, iar pe partea opusă cu o reproducere în tonalităţi albastre a melcului-piramidă. Marginea de dincolo de arcul de boltă a părţii inferioare este de un alb strălucitor, cu aceeaşi fosforescenţă roşie ca şi partea din faţă. 

10.     Trompa lungă prin care inspiră melcul este complet albă. Cu o dungă roşie. În centrul acestei dungi sunt desenate nişte steluţe verzi-aurii. Aceeaşi trompă este folosită de melc şi pentru a-şi procura hrana, alcătuită din anumite alge oceanice care cresc la malul acestora. Printre alge există numeroşi viermişori aurii, care servesc drept suplimente nutritive. În acest fel, melcul asimilează viaţa tuturor speciilor care i-au precedat pe scara evoluţiei.

11.     Acest melc posedă deja un instinct foarte puternic, făcând uneori dovada unei inteligenţe atât de vii încât în anumite ţări, unii oameni i se închină ca unei divinităţi. Totul porneşte de la faptul că dacă nu este provocat sau urmărit, melcul salvează vietăţile care cad în mare, fie ele oameni sau animale. Tot ce găseşte la suprafaţa apei, melcul prinde cu trompa sa puternică şi plasează respectivul obiect pe discul cochiliei sale, după care îl aduce la ţărm. Aşa se explică de ce saturnienii din diferite ţări i-au dat acestui animal superb tot felul de nume. Unii îl numesc „măturătorul oceanului”, căci nu suportă să vadă nimic plutind la suprafaţa apei; alţii îi spun „salvatorul de vieţi”, sau „lumina oceanului”, „nava vie”, „roata miraculoasă”, şi mai există încă multe asemenea denumiri.

12.     Cu excepţia oamenilor, acest animal aproape că nu are duşmani. Când atinge o anumită vârstă, el moare în mod natural. După moartea sa, splendida sa cochilie îşi pierde mult din frumuseţe. Din acest motiv, saturnienii preferă să prindă animalul viu, după care îl omoară, pentru ca frumuseţea cochiliei să nu se piardă. Dacă este ucis, animalul pluteşte la suprafaţa oceanului. Saturnienii îl iau şi îl duc cât mai repede la ţărm. După ce ajung la destinaţie, ei înlătură cu abilitate carnea melcului, astfel încât să nu strice marea pânză, cu compartimentele sale. Aceasta este desprinsă apoi cu grijă de restul corpului şi întinsă. După uscare, ea este tratată cu uleiuri esenţiale foarte delicate, pentru a deveni cât mai moale.

13.     Din această pânză, saturnienii croiesc un fel de haine, pe care nu le poartă însă decât cei mai stimaţi dintre ei, consideraţi nişte patriarhi, în special în Herrifa. Mantaua îşi păstrează toate culorile şi desenele, dar îşi pierde luminozitatea proprie.

14.     Ceea ce rămâne din carnea animalului este aproape în întregime grăsime, motiv pentru care este fiartă şi amestecată cu plante plăcut mirositoare. Se obţine astfel o alifie cu efecte extraordinare, pe care nu o folosesc însă decât patriarhii.

15.     Ce se întâmplă însă cu frumoasa cochilie?

Aceasta este trasă cu atenţie de saturnieni şi sprijinită de un zid din pământ special construit de ei, îndeosebi în grădinile patriarhilor, unde oferă o privelişte foarte plăcută. Saturnienii o privesc cu mare plăcere, şi din când în când chiar îşi oferă o plimbare pe ea. Acest lucru nu este permis însă decât foarte rar, căci majoritatea patriarhilor au o mare preţuire pentru acest ornament. Pe Saturn, bogăţia este determinată exclusiv de splendoarea grădinii persoanei. Pentru a mări această frumuseţe, saturnienii plasează cochilia unui melc-piramidă lângă cea a melcului-disc. Nu este de loc neobişnuit ca un patriarh să aibă o sută de asemenea ornamente aliniate în grădina sa (pe perechi, câte una din fiecare specie). 16.     Nu cred că mai trebuie să vă reamintesc că tot ce aveţi de făcut este să vă daţi frâu liber imaginaţiei, şi veţi rămâne uimiţi de măreţia şi splendoarea acestor grădini. Vă asigur că un singur rând din diamantele care împodobesc cochilia melcului-disc este mai valoros decât toate comorile unui împărat pământean, ca să nu mai vorbim de celelalte pietre preţioase şi de aurul care străluceşte, precum şi toate celelalte comori din grădinile acestor patriarhi.

FLUTURELE COM

1.       

La fel cum fluturii de pe Pământ poartă pe aripile lor cele mai frumoase culori şi desene, cei de pe Saturn sunt încă şi mai reuşiţi. Unul din fluturii cei mai bine cunoscuşi este aşa-numitul com, cel mai mare şi mai superb dintre toţi fluturii care trăiesc pe acest corp ceresc. Când îşi întinde aripile, el acoperă cu ele nu mai puţin de 1570 de metri pătraţi. Corpul său are o lungime de aproximativ 40 de metri şi un diametru de aproape 2 metri. Picioarele sale sunt mai puternice decât cele ale unui elefant de pe Pământ. Fiecare picior are şase membre şi poate fi extins la dorinţă. Antenele seamănă mai degrabă cu doi plopi care ies din capul fluturelui. Ele au un fel de ramuri dispuse la intervale egale, de o parte şi de alta, într-o manieră la fel de ordonată ca şi crengile coniferelor. Trompa este mai lungă şi mai puternică decât cea a unui elefant terestru. Dacă ne-am lua după corpul său, această creatură ar părea extrem de robustă. În realitate, ea este cât se poate de sfioasă, fiind foarte greu de prins, cu atât mai mult cu cât zborul său este foarte rapid.

2.        Cele mai îndemânatice în prinderea acestui fluture sunt tinerele fete de pe Saturn, căci ele pot pluti mult mai uşor în aer decât bărbaţii. Pentru a-şi atinge scopul, ele folosesc o pereche de aripi artificiale, cu ajutorul cărora urmăresc fluturele cu mare viteză. Când reuşesc să-l prindă în aer, ele se bucură foarte tare, căci folosesc toate accesoriile fluturelui pentru a-şi decora hainele. Cu greu veţi putea găsi o altă planetă pe care femeile, mai ales cele din tânăra generaţie, să pună un preţ atât de mare pe hainele cochete. Pentru a înţelege mai bine de ce este atât de preţuit acest fluture, trebuie să-i descriem pe scurt splendoarea de-a dreptul supranaturală. Aripile sale sunt complet pătrate, cu nişte vârfuri ascuţite în partea din faţă. Acestea au o lungime de 3 metri şi seamănă cu nişte săbii late.

3.         Partea superioară a aripilor arată ca aurul fin şlefuit, cu o tentă trandafirie. De această suprafaţă aurie atârnă o serie de pene mari, în toate culorile posibile. Aceste culori au o strălucire metalică şi se schimbă la cea mai mică mişcare a fluturelui. Penele sunt astfel ataşate de suprafaţa aripii încât din aranjamentul lor rezultă cele mai frumoase desene. Nici acestea nu au o natură permanentă, aşa cum se întâmplă cu fluturii voştri. Forme noi, complet diferite şi de o mare frumuseţe apar continuu, cu fiecare mişcare a fluturelui (care duce inclusiv la schimbarea culorilor). Marginile aripilor sunt împodobite cu pene similare cu cele din coada păunilor de pe Pământ, dar mult mai mari şi cu culori mai strălucitoare. Partea inferioară a aripilor este tot aurie, dar cu o tentă verzuie. Picioarele animalului au şi ele ataşate pene de o rară frumuseţe, la fel ca şi întregul corp. Dar cele mai reuşite părţi ale fluturelui sunt antenele sale, foarte strălucitoare, părând confecţionate din aur transparent. Ele reflectă toate culorile imaginabile odată cu fiecare mişcare a fluturelui, ca un diamant şlefuit în nenumărate faţete, la care se adaugă aceleaşi pene care există şi pe aripi. Trompa este uimitor de albă şi împodobită cu panglici care depăşesc curcubeul în splendoarea culorilor.

4.        Ochii acestui fluture sunt cele mai minunate lucruri imaginabile. Au o strălucire atât de mare încât nu te poţi uita direct la ei, la fel cum nu te poţi uita la soare decât atunci când răsare sau când apune. Când fluturele este ucis, splendoarea acestor ochi dispare însă. De aceea, saturnienii nu îi preţuiesc atât de mult, scoţându-le lichidul interior. Prin anumite operaţiuni, femeile de pe Saturn pregătesc din ochii astfel storşi nişte sacoşe transparente şi extrem de durabile, pe care le folosesc cochetele planetei, la fel cum fac pe Pământ adeptele modei. Saturnienii folosesc absolut toate părţile acestui fluture, cu excepţia corpului dezgolit.

5.        De ce au aceste bijuterii o valoare atât de extraordinară? Din trei motive: mai întâi, din cauza rarităţii sale, această creatură superbă este foarte greu de întâlnit. În al doilea rând, penele sale sunt foarte durabile, femeile de pe Saturn considerându-le chiar indestructibile. În al treilea rând, penele sunt foarte uşoare şi îşi păstrează întreaga splendoare după moartea animalului.

6.        Mai există şi o specie de păsări ale căror pene sunt similare celor ale acestui fluture. Ele sunt vândute de anumiţi profitori de pe Saturn ca fiind pene ale fluturelui, dar există experţi bine antrenaţi care le pot deosebi de cele reale, la fel cum pe Pământ bijutierii pot deosebi un fals de o bijuterie autentică. Când despre escroc, dacă acesta cade în mâinile femeilor cărora le-a vândut falsul, este vai de capul lui! Femeile ascut capul penei şi îl zgârie pe falsificator cu ele, astfel încât să nu mai îndrăznească pe viitor să vândă cuiva imitaţii. Apoi, nimeni nu mai cumpără nimic de la un negustor care poartă asemenea cicatrice.

Acesta a fost faimosul fluture. Aţi aflat cum este capturat el şi la ce este folosit. Nu este necesar să menţionăm inclusiv cum sunt folosite penele sale de către femeile de pe Saturn, dar în treacăt, putem spune că anumite cochete, foarte orgolioase, îşi acoperă întregul corp cu aripile fluturelui, astfel încât atunci când te uiţi la ele ai zice că priveşti fluturele însuşi.

       „Mesagerul cerului”.

Ea seamănă cu un porumbel alb de pe Pământ, dar de 500 de ori mai mare. Saturnienii cred că ea zboară încontinuu, căci nimeni nu a văzut vreodată un „mesager al cerului” la sol sau aşezat undeva. Ei au parţial dreptate. Pasărea nu se odihneşte nicăieri pe pământ, zburând la o altitudine mai mare sau mai mică. Când i se face foame, ea zboară cu mare viteză către ţărmul oceanului, căutându-şi hrana în locuri inaccesibile în general oamenilor. Se hrăneşte cu un muşchi alb, care creşte pe stâncile de pe malul mării.

2.        După ce mănâncă şi îşi recapătă astfel puterile, pasărea zboară din nou deasupra pământului, la mare înălţime. De regulă, acest lucru se petrece dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, motiv pentru care în anumite zone de pe Saturn este numită şi „mesagerul soarelui”.

3.        Atunci când zboară, pasărea scoate cele mai fermecătoare triluri, infinit mai frumoase decât cele ale privighetorii de pe Pământ. Din acest motiv, femeile o numai numesc şi „veselul cântăreţ al dimineţii”.

4.        Deşi apare destul de frecvent în ţinuturile din apropierea oceanului, oamenii nu obosesc să o privească şi să o asculte, chiar şi după ce îi pierd urma. Sunt momente când saturnienii sunt atât de copleşiţi de farmecul cântecelor ei, încât ar fi tentaţi să i se închine cu o reverenţă religioasă, dacă spiritele angelice care îi ghidează le-ar permite acest lucru.

5.        Acest lucru nu este posibil, între altele, şi pentru că pasărea are un instinct ieşit din comun. Nimic nu suportă ea mai puţin decât să fie privită de oameni. Chiar dacă saturnienii o zăresc uneori la mare distanţă, ei pot fi siguri că pasărea va dispărea curând din câmpul lor vizual. Aşa se şi explică de ce locuieşte ea în locuri inaccesibile oamenilor.

6.        Uluitor este zborul incredibil de rapid al păsării în anumite momente. Dacă a ajuns la o anumită înălţime, ea poate parcurge cu uşurinţă 1.000 de mile geografice în numai o oră. Când zboară noaptea, ea poate fi zărită pe cer din cauza luminii albe pe care o emană. Şi cum zboară la o altitudine foarte mare, ea poate fi cu uşurinţă confundată cu o stea căzătoare. De altfel, deasupra uscatului ea zboară de preferinţă noaptea, când devine un veritabil spectacol pentru saturnieni. Unii dintre ei sunt atât de îndrăgostiţi de acest spectacol încât se întind noaptea pe vârful unei coline fără copaci, pentru a putea privi fără obstrucţii zborul acestei păsări.

7.        Mai există o particularitate specială: dacă două sau trei păsări zboară în linie dreaptă, cu viteză foarte mare, ele generează un sunet foarte pur datorat despicării aerului. Când mai multe păsări zboară în acest fel în aceeaşi direcţie, fiecare dintre ele generează un sunet diferit de al celorlalte. Este ca şi cum cineva ar cânta la un instrument cu corzi, mai întâi în pianissimo, apoi treptat în fortissimo, şi din nou în pianissimo.

Fiinţele umane de pe Saturn

1.        Toate fiinţele umane care trăiesc la ora actuală pe Saturn reprezintă urmaşii unui singur cuplu, la fel ca şi pe Pământ. Istoria saturnienilor este mai veche cu mai bine de un milion de ani decât istoria pământenilor.

2.        De-a lungul vieţii, un cuplu de saturnieni rareori are mai mult de patru copii; de aceea, este firesc să spunem că planeta este mult mai puţin populată decât Pământul. În marile ţări continentale, care de multe ori depăşesc suprafaţa Asiei, Africii şi Europei la un loc, oamenii nu trăiesc unii în vecinătatea celorlalţi. Comunităţile săteşti, specifice Pământului, sunt o raritate pe Saturn.

3.        Dacă un om de pe Pământ ar putea călători pe Saturn, locuinţele celor de aici i s-ar părea atât de îndepărtate încât i-ar lua cel puţin 10-12 zile pentru a călători de la una la cealaltă. În munţi, aceste distanţe reprezintă regula, nu excepţia. În schimb, la şes, pe malul lacurilor şi al râurilor, locuinţele saturnienilor sunt mult mai apropiate una de cealaltă.

4.        Oriunde veţi găsi o asemenea aşezare, aici se va afla o întreagă familie, formată de regulă din 1.000-5.000 de oameni.

1.        Cum arată o femeie de pe Saturn?

2.        Aţi aflat deja că tot ce există pe Saturn este mai mare, mai măreţ şi mai frumos decât echivalentul său pe Pământ. Acest principiu este cu atât mai valabil în ceea ce îi priveşte pe oamenii de pe această planetă.

3.        Femeile de pe Saturn au feţe perfecte şi sunt infinit mai frumoase decât v-aţi putea închipui vreodată. Deşi pe Pământ ar fi considerate nişte uriaşe, din cauza mărimii lor, frumuseţea lor ieşită din comun v-ar determina cu siguranţă să le admiraţi. Corpul lor are cele mai perfecte curbe şi nici o parte a sa nu este disproporţionată. Toată fiinţa lor este numai moliciune; nu veţi găsi nimic aspru la ele.

4.        În bătaia soarelui, pielea lor arată la fel de albă ca zăpada. În zonele cele mai delicate, ea capătă o uşoară tentă trandafirie. În pofida mărimii, pielea lor este mult mai fină, mai delicată şi mai deschisă la culoare decât a celor mai superbe doamne de pe Pământ.

5.        Unghiile lor de la mâini şi picioare diferă de cele ale femeilor de pe Pământ. Culoarea lor este aurie, cu o uşoară tentă purpurie. În partea care iese din carne, ele capătă culoarea curcubeului. Astfel, femeile de pe Saturn sunt mai frumos împodobite de natură decât femeile de pe Pământ, indiferent câte inele de aur ar purta acestea.

6.        Sânii femeilor saturniene sunt elastici şi dezvoltaţi la perfecţie. Culoarea pielii lor are o uşoară tentă roşiatică. Ei sunt atât de eteraţi şi de delicaţi încât sânii celor mai frumoase femei de pe Pământ ar părea nişte pietre prin comparaţie.

7.        Gâtul lor nu este nici prea lung, nici prea scurt, ridicându-se deasupra umerilor în cea mai armonioasă proporţie imaginabilă faţă de corp. Deasupra lui se află capul, care este cu adevărat divin prin frumuseţea lui. Femeile mai puţin frumoase sunt o raritate absolută pe Saturn.

8.        Fruntea lor este medie, cu pielea de un alb strălucitor. Nasul este drept, gingaş şi sublim în toate părţile lui. Ochii sunt extraordinar de mari, cu pupilele negre, irisurile azurii, iar albul ochilor perfect. Sprâncenele lor sunt groase şi au o culoare blondă aurie. Părul de pe cap este extrem de moale, ajungând de multe ori până la genunchi; el are aceeaşi culoare ca şi sprâncenele. Gura este micuţă, dar frumos proporţionată; buzele ei sunt de un roşu închis. În spatele acestor buze frumoase se află un şirag de dinţi la fel de albi şi de regulaţi ca nişte perle. Bărbia iese uşor în afară şi are o uşoară tentă roşiatică, la fel ca şi obrajii. Urechile sunt mai degrabă micuţe şi au aceeaşi uşoară tentă roşiatică.

9.        Cam aşa arată o femeie de pe Saturn. Nu trebuie să credeţi însă că ele seamănă între ele ca două picături de apă. La fel ca şi pe Pământ, între 10.000 de femei nu veţi găsi două care să semene.

10.     Dacă vă puteţi imagina o asemenea figură, purtând hainele descrise în capitolul anterior, puteţi spune că v-aţi făcut o idee despre felul în care arată femeile saturniene. De aceea, ne vom ocupa în continuare de bărbaţii de pe Saturn.

11.     Cum arată un asemenea saturnian? După cum ştiţi deja, pe Saturn, bărbaţii sunt mult mai înalţi decât femeile. Acest lucru este mai puţin vizibil pe Pământ. În medie, un bărbat saturnian este cu 5-6 metri mai înalt decât o femeie. Probabil că acest lucru vi se pare întrucâtva uimitor, ţinând cont de faptul că femeile arată pe Saturn ca nişte fetiţe de 10-12 ani prin comparaţie cu un bărbat matur.

12.     Trebuie să ştiţi însă că actul de procreaţie între doi saturnieni este fundamental diferit de cel de pe Pământ. Veţi înţelege astfel că diferenţa de înălţime între cele două sexe este justificată. Dacă tot am vorbit de procreaţie, vă propun să aprofundăm puţin acest subiect înainte de a continua cu descrierea formei bărbaţilor saturnieni.

13.     Cum procreează saturnienii? Ei fac acest lucru prin simpla lor iubire şi printr-o voinţă fermă, la fel cum ar fi trebuit să procedeze şi oamenii de pe Pământ dacă nu ar fi căzut înainte ca Eu să-i pot binecuvânta.

14.     Când un bărbat de pe Saturn doreşte să procreeze, el se prezintă împreună cu soţia sa în faţa patriarhului (pe Saturn nici un bărbat nu are mai mult de o singură soţie). Patriarhul îi binecuvântează în numele Marelui Spirit, după care cei doi soţi cad cu fele la pământ şi îl imploră pe Marele Spirit să îi binecuvânteze dăruindu-le un copil.

15.     După această rugăciune, bărbatul îşi ia soţie în braţe, o strânge lângă inima sa şi îi dă un sărut pe frunte, unul pe gură şi unul pe sâni, după care îşi plasează mâna pe trupul ei şi îşi focalizează voinţa asupra ei. Acesta este întregul act al procreaţiei, în urma căruia cuplul percepe o iubire pură, cu adevărat divină, care îi inspiră şi le dă o stare de extaz ce persistă multă vreme.

16.     După procreare, cei doi soţi cad din nou cu faţa la sol şi îi mulţumesc Marelui Spirit pentru că le-a dăruit un copil, rugându-L totodată să binecuvânteze fructul iubirii lor, pentru ca acestuia să-i meargă bine în viaţă. După care, cei doi se prezintă din nou în faţa patriarhului, care binecuvântează femeia. Ea este binecuvântată de asemenea şi de soţul ei.

17.     Pe Saturn, o sarcină are durata de trei luni, iar femeia nu prezintă alte semne exterioare decât o culoare mai intensă a sânilor.

18.     Naşterea are loc fără dureri. La naştere, copiii sunt foarte mici, arătând cam ca un copil de cinci ani pe Pământ. Ei cresc însă foarte rapid, şi în numai trei ani ating o înălţime de 24-30 de metri.

19.     În primii ani, copiii sunt atât de uşori încât plutesc prin aer la fel ca puful. Ei încep să prindă în greutate numai după ce sunt înţărcaţi de la sânul mamei şi încep să primească o hrană mai solidă şi mai consistentă. Aşa se explică de ce pe Saturn nu veţi auzi niciodată de copii care s-au lovit căzând de pe înălţimi.

20.     Ţinând cont de toate aceste informaţii, veţi înţelege de ce femeile sunt mai mici şi mai slabe decât bărbaţii de pe Saturn cu o treime.

21.    . Bărbaţii de pe Saturn reprezintă întru totul imaginea Mea(DUMNEZEU!) Înălţimea pe care o au atestă faptul că sunt domnii creaţiei de pe această planetă. Forma corectă a unui bărbat trebuie să reflecte fermitatea unei pietre, fără nimic din moliciunea sânilor unei femei. El trebuie să fie întru totul imaginea Celui care l-a creat, adică să conţină în sine întreaga perfecţiune a energiei, puterii, forţei, fermităţii, voinţei, măreţiei şi frumuseţii tuturor formelor.

22.     De aceea, dacă doriţi să ştiţi cum arată un bărbat de pe Saturn, va trebui să vă imaginaţi un tânăr perfect, aşa cum arată le pe Pământ, cu muşchii ferm conturaţi, dar nu noduroşi, ci într-o armonie perfectă. Măriţi această formă masculină perfectă la dimensiunile corespunzătoare şi veţi obţine imaginea unui saturnian. Adăugaţi şi faptul că bărbaţii de pe Saturn au o piele mult mai delicată decât cea a bărbaţilor de pe Pământ.

23.     Bărbia unui saturnian este acoperită cu o barbă destul de lungă, cârlionţată, de culoare blondă, la fel ca şi părul de pe cap. ea îi ajunge până la talie. Barba şi sprâncenele sunt întotdeauna ceva mai întunecate la culoare decât părul de pe cap.

24.     Toate părţile trupului său sunt perfect proporţionate. Anumite părţi, precum obrajii, pieptul şi braţele sunt ceva mai roşiatice decât cele ale femeilor.

25.     Probabil că vă puneţi în sinea voastră întrebarea: au saturnienii organe genitale similare celor ale oamenilor de pe Pământ? Da, au, dar nu sunt atât de mari şi nu ies atât de mult în evidenţă, căci pe Saturn ele servesc unui singur scop.

26.     Imaginaţi-vă un asemenea bărbat saturnian în toată măreţia şi nobleţea lui umană. Forma lui încarnează întreaga nobleţe, demnitate şi măreţie care reprezintă sursa primordială a tuturor lucrurilor.

27.     Deşi femeia este şi ea adorabilă, cu formele ei moi şi curbate, adevărata frumuseţe şi splendoare îi aparţin în realitate bărbatului, care este fiinţa cu adevărat perfectă.

28.     Toţi locuitorii de pe Saturn sunt plenar conştienţi de acest adevăr, motiv pentru care îi mulţumesc în permanenţă Marelui Spirit pentru forma nobilă pe care au primit-o şi care seamănă întru totul cu forma Sa perfectă. Din păcate, oamenii de pe Pământ nu îşi amintesc niciodată să facă acest lucru!

 

1.        De unde ştiu saturnienii că forma lor reprezintă imaginea Marelui Spirit? Simplu: ei ştiu acest lucru pentru că Marele Spirit li S-a revelat în mai multe rânduri. Practic, nu există patriarh care să nu-l fi văzut pe Marele Spirit cel puţin o dată în viaţă.

2.        De aceea, ei îl recunosc pe Dumnezeu ca fiind o fiinţă umană perfectă. Ei ştiu foarte bine că principiul suprem care stă la baza tuturor învăţăturilor Marelui Spirit este:

3.        „Dumnezeu, care este Marele Spirit, este fiinţa umană cea mai perfectă între toate. La fel ca şi noi, El are mâini şi picioare, un corp şi un cap. El nu lucrează însă cu mâinile şi nu păşeşte cu picioarele, căci întreaga Sa forţă infinită este cumulată în voinţa Sa. Prin energia insondabilă a înţelepciunii Sale, El creează şi susţine toate lucrurile”.

4.        Întrucât au o cunoaştere justă în legătură cu Mine, saturnienii se cunosc pe sine mult mai bine şi mai uşor decât pământenii, ştiind perfect – în spiritul lor – că nu sunt imagini efemere, ci imagini eterne, create după chipul şi asemănarea Celui care i-a format.

5.        Îl iubesc locuitorii de pe Saturn pe Marele Spirit? Da, îl iubesc, dar iubirea lor este alcătuită mai ales dintr-un imens respect şi mai puţin de dorinţa de a se apropia de El, pentru a deveni în cele din urmă una cu El.

6.        Saturnienii ştiu foarte bine, fiind informaţi în acest sens de spirite, că Marele Spirit s-a întrupat ca fiinţă umană pe un mic corp ceresc din sistemul lor solar, dar oamenii de pe acea planetă nu L-au recunoscut, omorându-i trupul. Ei cunosc această poveste până în cele mai mici detalii.

7.        Le este însă imposibil să înţeleagă cum se face că oamenii de pe acea planetă nu L-au recunoscut. Mai mult, ei continuă şi astăzi să le întrebe pe spirite ce mai fac oamenii de pe respectivul corp ceresc şi dacă au ajuns să-L recunoască pe Marele Spirit.

8.        Când spiritele le răspund negativ, ei se întristează şi se roagă cu fervoare în templele lor pentru ca oamenii acelui corp ceresc atât de binecuvântat să-L recunoască, măcar o dată, pe Cel care a revărsat asupra lor o binecuvântare atât de mare. Căci atunci când se gândesc la măreţia divină, saturnienii se simt cutremuraţi. După ce îşi reţin o vreme respiraţia, ei afirmă cu o voce fermă:

9.        „O, dacă am fi fost noi cei binecuvântaţi cu această onoare supremă… Dacă Marele Spirit ar fi venit pe planeta noastră într-un trup din carne şi oase, cu siguranţă ea ar străluci mai presus de o mie de stele suprapuse!”

10.     Cam aşa vorbesc saturnienii atunci când vine vorba despre locuitorii Pământului. Ei îşi doresc foarte mult să cunoască această planetă. Atâta vreme cât se află în forma fizică, acest lucru le este imposibil, dar de îndată ce îşi părăsesc trupul (după moartea acestuia), nu există practic spirit saturnian care să nu se grăbească să viziteze Pământul.

11.     El nu vede însă Pământul material, ci numai Pământul spiritual, de unde poate privi, prin intermediul corespondenţelor, lumea materială din perspectiva celei spirituale. Când se familiarizează cu fiinţele umane de pe Pământ, el se întristează însă, şi curând părăseşte această planetă.